Sibiul Medical nr 4_2007.p65

În 1990 Comisia de sfåtuire toxicologicå a SocietåÆii
Germane de Farmacie çi Toxicologie constatå cå (1)
obturaÆiile de amalgam contribuie la expunerea pacienÆilor
la noxe de Hg dar cantitatea de Hg eliberatå din acestea
nu este suficientå pentru a determina o intoxicaÆie. De
aceea este necesarå limitarea expunerii la Hg fårå a fi
necesarå renunÆarea la restaurårile din amalgam. Sunt de
dorit amalgamele non–gama 2 rezistente la coroziune, care
eliminå puÆin Hg çi alegerea pacienÆilor care vor primi
restauråri de amalgam, eliminând pacienÆii cu risc crescut
(cu insuficienÆå renalå cronicå, copii pânå la 6 ani, mai cu
seamå între 1–3 ani, pacienÆi alergici la Hg).
IAOMT (InternaÆional Academy of Oral Medicine and
Toxicologie) apreciazå doza medie zilnicå de Hg eliberatå
de un pacient cu peste 12 obturaÆii de amalgam la 3 ìg. egalå
cu doar 10–15% din cantitatea ingeratå zilnic de un individ
din toate sursele, ce ajunge pânå la 20 ìg.Hg/l sânge.
Amalgamele cu conÆinut sårac în Cu., suprafeÆele supuse
periajului dentar, finisare çi îndepårtare a unor restauråri de
amalgam.(13) elibereazå o cantitate mai mare de Hg.
Scurgerile de mercur din amalgam çi efectele patofiziologice
consecutive apar lent, printr–un proces insidios.(14)
ELIBERAREA DE MERCUR ÎN CABINETELE
DENTARE
Hg considerat o toxinå persistentå çi biocumulativå
în cabinetele dentare çi numeroase întreprinderi, se eliminå
printr–o mare cantitate de deçeuri, Hg va fi transformat în
sistemele acvatice în derivaÆi organici periculoçi pentru
sånåtatea omului; de aceea, AgenÆia de ProtecÆie a
Mediului atenÆioneazå asupra necesitåÆii eliminårii Hg din
deçeuri înainte de a fi deversate în apele reziduale. (10)
Personalul din cabinetele dentare este expus frecvent
la vapori de Hg, fiind imposibil så se adune tot conÆinutul
de Hg volatil, cu difuziune mare çi capacitate de a intra în
cele mai fine spaÆii. Sistemul încapsulat oferå un risc
diminuat la contaminare cu vapori de Hg, cu diferenÆe la
tipuri diferite de capsule. Emanarea de vapori de Hg se
produce în timpul triturårii çi condensårii amalgamului, a
depozitårii (13), cu toate acestea, nu au fost puse în
evidenÆå suferinÆe deosebite ale personalului medical care
manipuleazå amalgamul dentar. O surså de mercur este
reprezentatå de vaporii de rezultaÆi din îndepårtarea
restaurårilor de amalgam. La îndepårtarea amalgamului
dintr–o cavitate de clasa I–a cu instrumentar rotativ cu
sistem de råcire apare un nivel de 15–20 ìg vapori de Hg,
iar aspirarea eficientå reduce nivelul pânå la 90%. (13,14)
FederaÆia InternaÆionalå de Stomatologie (3) a
considerat necesarå introducerea de norme speciale de
depozitare, manipulare çi îndepårtare a rezidurilor de
amalgam în cabinetele dentare. Persoanele care
manipuleazå Hg vor fi avizate de toxicitatea lui, locul de
muncå va fi bine ventilat. Hg çi amalgamul nu se ating
decât cu echipament de protecÆie (månuçi). Sunt preferate
capsulele de unicå folosinÆå çi evitarea excesului de Hg
prin dozare corectå a amestecului. La condensarea
amalgamului nu se folosesc ultrasunetele, se utilizeazå
diga, aspiratorul de salivå, iar la îndepårtare, lustruire çi
finisare se foloseçte jet de apå, aer çi turaÆii mici. Hg,
resturile de amalgam çi de Hg vor fi depozitate în recipiente
incasabile, bine închise (departe de sursa de cåldurå çi
lângå o surså de aerisire).
Este obligatorie purtarea måçtii pentru evitarea
inhalårii vaporilor de Hg iar materialele contaminate cu
Hg se înlåturå zilnic în saci de polietilenå etançi. Pielea
contaminatå, chiuveta, scuipåtoare, sistemele de aspirare,
instrumentarul contaminat se spalå bine cu apå çi såpun.
CONCLUZIE
Conform rezultatelor a numeroase studii cu privire
la amalgam çi la implicaÆiile sale asupra stårii de sånåtate
a celor care prezintå acest tip de restasuråri, a celor care le
vehiculeazå çi asupra mediului înconjuråtor, nu existå un
motiv întemeiat pentru care amalgamul dentar så nu fie
acceptat în continuare ca material restaurator.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVÅ
1.Abraham J.E.,C.W.Svare, C.W.Franc– The effect of
dental amalgam restoration anblood mercur
levels. J.Dent. Res. 63, 1984, 71–84
2..Bratu D.– Materialele dentare Ed.Helicon Timiçoara
1998, 229–269
3.Bayne C.S.,Taylor D.F.–Dental amalgam În Sturdevant
C.M., Robertson Th.M.,Heymann H.O.,Sturdevant
J.R.–The Art and Science of Operative Dentistry Third
ed. Mosby Year BOOK Inc. St. Louis, Missouri
1995,219–234
4. Chang S.B.,Siew C.,Gruninger S.E.– Factors affecting
blood mercury concentration in practicing dentis.
J.Dent.Res. 71, 66, 1992
5. Craig R.G.–Materiledentare restaurative Ed.ALL
EducaÆional, Bucureçti 2001, 275*324
6. Duke E.S.–If not amalgam,the What ? Compendium
24 (2), 2003,114–118
7. Marois M., Marmasse A.– L’amalgame În Marmasse
A.– Dentisterie Operatorie.Tom II Dentisterie
restauratrice Ed. J.B.Baillere et fills, Paris 1967, 535–
559
8. Montain B.– Les dangers des amalgames dentaires
Ed.Encre Paris 1996
9.Nolden R.– Zahnerhaltungskunde Präventive. Ed. Georg
Thieme Verlag Stuttgart–New York 1994, 48–57,
149–169.
10 Osborne J.W.– Mercury Its Impact on the Environement
and Its Biocompatibility Operative Dentistry
Supplement 5,2001,87–103
11. Pettersen A Hensten, Jacobsen N.– Biocompatibility
of Restorative Materials. Biocompatibility Operative
Dentistry Supplement 6,2001,229–235
12.Uram S. çi colab.– Sunt amalgamele de argint atât de
toxice? Stomat.Bucureçti vol XLII,3–4
1995, 71–63.
13. XXX– Amalgames dentaire et metaux lourds. Quels
risque pour la sante et pour l’environnemen.Sous la
direction de Paul Lannoye Conference internationale
organisse par le
Groupe des Verts au Parlament europeen.Ed. Frison–
Roche, Paris 2001
14.XXX– Mercury Free and Healthy The Dental 1999,
1–23, Amalgam Issue http/WWW amalgam.org.
„Sibiul Medical“ Volum 19 Nr. 4/2007 11