Sibiul Medical nr 4_2007.p65

În 1744 francezul Demachy (citat de 6) utilizeazå un
preparat asemånåtor amalgamului, denumit de el metal–
royal despre care înså nu existå alte date.
Cea mai veche obturaÆie de amalgam studiatå
radiografic çi analizatå metalurgic a fost gåsitå în cimitirul
bisericii St.Birde’s Church din Londra distrus de bombe
în 29 decembrie 1940, ocazie cu care s–a descoperitt un
bårbat de 24 de ani, mort probabil în 1824, ce prezenta o
obturaÆie de amalgam ocluzo–distalå pe primul premolar
superior stâng (8). Analiza metalurgicå a obturaÆiei a pus
în evidenÆå faptul cå materialul conÆinea: 4,6% argint,
0,07% fier, 0,02% cupru, 53% mercur.
Ulterior au fost supuse analizei materialele de
obturaÆie gåsite la scheletele mai multor indivizi de ambe
sexe çi de vârste diferite ajungându–se la concluzia cå
pilitura de argint din compoziÆia acestora provenea din
surse foarte fine, altele decât monezile de argint care aveau
în acea vreme în compoziÆia lor 7,5% cupru. Analiza a
demonstrat cå materialul folosit pentru obturaÆii nu era
amalgam propriu–zis. Dupå Regnart (1826) (citat de 9 în
1981), acest amalgam conÆinea argint, 8 pårÆi de bismut, 5
pårÆi de plumb, 3 pårÆi de staniu çi mercur, compoziÆie
chimicå foarte toxicå.. Mixtura aceasta era încålzitå la o
temperaturå înaltå înaintea inserårii în cavitate ceea ce
determina o serie de neajunsuri la nivelul dinÆilor çi
Æesuturilor moi înconjuråtoare, limbå, obraji, gingie (9).
În 1826 dentistul francez Onisiphore Taveau(1,6,11)
comunicå la Paris primele rezultate obtinute prin
utilizarea, în scopul obturårii cavitåÆilor retentive ale
dinÆilor, a unei pilituri de argint çi mercur sub formå
de pastå –pate d’argent., aceastå descoperire constituind
un progres notabil. Acest nou material nu trebuia så
fie încålzit înaintea introducerii în cavitate çi în câteva
minute se întårea. Atunci apar primele observaÆii
privind procesul de dilatare apårut dupå introducerea
în cavitate a amestecului mercur–argint, ceea ce ducea
la fractura dinÆilor sau apariÆia unei obturaÆii
debordante. Comunicarea a constituit începutul erei
amalgamelor dentare çi o evoluÆiilor fårå precedent în
domeniu, dentiçtii francezi fiind consideraÆi liderii
acestei perioade.(4,6)
În Anglia, gåsim consemnåri privind utilizarea
amalgamului în obturarea cavitåÆilor în 1819, fårå a avea
înså alte referiri cu privire la acesta. Este çtiut aståzi cu
certitudine cå la începutul anilor 1800 în Europa, la Paris
din anul 1826 çi la Londra din 1845, se utiliza ca material
de obturaÆie a dinÆilor o pastå formatå din argint çi mercur
dar çi alte materiale ca folia de staniu sau aur, ce erau
introduse prin presare în cavitate (4).
În 1833 amalgamul a fost introdus în America, la
New–York, de fraÆii Crawcour (4,6,11) plecaÆi din FranÆa.
Ei nu erau dentiçti çi nu aveau culturå medicalå sau
dentarå. Amalgamul folosit de aceçti aventurieri era o
pastå de argint çi mercur asemånåtoare celei utilizate de
Taveau în FranÆa. Argintul sub formå de piliturå era
obÆinut din monezi de argint ce conÆineau çi cupru. Acest
amalgam s–a dovedit a fi foarte prost, a fost folosit fårå
så se Æinå seama de raportul aliaj/mercur, materialul fåcea
prizå lent çi elibera mercur din masa materialului care nu
a fåcut prizå. ConsecinÆele folosirii sale au fost
dezastruoase, cu complicaÆii pulpare çi parodontale,
fracturi ale dinÆilor. Efectele negative în timp au stârnit
indignarea publicului çi au dus în final, la un adevårat
scandal cunoscut în lumea medicalå sub denumirea de
„råzboi al amalgamului” (1,2,4,11).
În 1834 s–a fondat Societatea Dentiçtilor din Cité çi
statul New–York care denunÆå pericolele folosirii
mercurului pentru obturaÆiile dentare. Membrii
societåÆilor se angajeazå så nu utilizeze ca material de
obturaÆie amalgamul fraÆilor Crawcour reuçind så le
stopeze activitatea.
În 1845, Societatea Americanå a Chirurgilor Dentiçti
(American Society of Dental Surgeons ASD) fondatå în
1839 çi mai multe societåÆi dentare regionale afiliate au
adoptat o rezoluÆie prin care: „toÆi membrii societåÆii care
de la aceastå datå refuzå så semneze un certificat prin care
så se angajeze så nu foloseascå amalgamul çi så combatå
utilizarea lui în arta dentarå, vor fi excluçi”.O perioadå de
timp au fost suspendaÆi pentru malpraxis membrii acestor
societåÆi care au continuat så utilizeze amalgamul. Tot în
aceastå perioadå, în 1844, a apårut amalgamul cu cupru
(2,4,5,11).
RestricÆiile de utilizare a amalgamului nu au avut
succes deplin çi, în 1855, Townsend a introdus un aliaj de
argint–staniu–mercur (4).
În 1859 adepÆii amalgamului se retrag din Societatea
Americanå a Chirurgilor Dentiçti care s–a dizolvat fiind
înlocuitå în 1859 cu AsociaÆia Dentiçtilor Americani
(ADA) ce accepta amalgamul ca material de obturaÆie
comod, solid, uçor de utilizat în obturarea cavitåÆilor (8).
Anul 1860 se remarcå prin lucrårile lui Townsend çi
Flagg (6) ce aduc contribuÆii valoroase la îmbunåtåÆirea
amalgamului. Townsend a demonstrat cå aliajul compus
din pårÆi aproape egale de argint çi staniu este superior celui
obÆinut din monede de argint–cupru. Flagg, dupå cercetåri
minuÆioase schimbå compoziÆia aliajului cu altul ce
conÆinea: 60% argint, 35% staniu, 5% cupru çi aratå cå
introducerea în compoziÆia amalgamului a unor mici
cantitåÆi de aur çi platinå nu duce la îmbunåtåÆirea calitåÆii
acestuia. În 1860 s–a sesizat cuprul ca oferind o creçtere
semnificativå a rezistenÆei aliajului dar acesta nu era preçarjat
çi, de aceea, efectul lui nu a putut fi demonstrat (1).
John Tomes (1861), Fletcher (1870), Charles Tomes
(!871), Hitchock çi Baque (1874) sunt doar câÆiva autori
care s–au ocupat de amalgam aråtând cå produsul nu e stabil,
se dilatå sau contractå çi este riscant pentru dinÆi (6).
Cea mai de seamå contribuÆie a epocii îi revine lui
Green W.Black (3,11) care a fåcut cercetåri îndelungate
cu privire la amalgam. Între 1895–1896 publicå rezultatele
cercetårilor sale efectuate în scopul controlului
fenomenului de contracÆie çi dilatare, a evidenÆierii
modalitåÆilor de prizå çi a proprietåÆilor fizice çi chimice
ale amalgamului. Pentru prima datå se vorbeçte de
coroziunea materialului, de fluaj çi de faptul cå sub
acÆiunea forÆelor de masticaÆie, dupå inserÆia în cavitate,
amalgamul suferå un proces de tasare. Black prezintå un
amestec pentru amalgam ce conÆinea: 68% argint, 26%
staniu, 5% cupru, 1 % zinc, formulå care în parte este
valabilå çi azi çi a stat la baza apariÆiei amalgamelor
moderne (4).
„Sibiul Medical“ Volum 19 Nr. 4/2007 7