Sibiul Medical nr 4_2007.p65

ASPECTE MANAGERIALE ÎN ENDOCARDITA INFECæIOASÅ
MANAGING ASPECTS IN INFECTIOUS ENDOCARDITIS
Brînduça æilea 1 , L. Cozlea 2 , I. ?ilea 2 , H. Suciu 3
1. Clinica de Boli InfecÆioase I, Universitatea de Medicinå ?i Farmacie Târgu Mureç 2. Clinica Medicinå Internå III,
Universitatea de Medicinå ?i Farmacie Târgu Mureç
3. Clinica Chirurgie Cardiovascularå, Institutul de Boli Cardiovasculare ?i Transplant, Universitatea de Medicinå ?i
Farmacie Târgu Mureç
REZUMAT
În ciuda tuturor progreselor înregistrate în
managementul bolilor infecÆioase çi a patologiei
cardiovasculare, incidenÆa endocarditei infecÆioase (EI) se
menÆine constantå comparativ cu era preantibioticå, fiind
de 14–31 cazuri/1 milion persoane pe an. Acest paradox
poate fi explicat prin evoluÆia progresivå a factorilor de
risc: locul condiÆiilor predispozante „clasice” cum sunt
bolile valvulare reumatismale, consumul de droguri
intravenos, bolile valvulare aterosclerotice la vârstnici,
utilizarea valvelor prostetice, proceduri diagnostice çi
terapeutice invazive, cardiopatii congenitale.
Orice microorganism patogen este teoretic apt så
producå o EI. Cel mai frecvent intervin bacteriile (90%),
în rest agenÆii etiologici fiind reprezentaÆi de fungi çi foarte
rar de rickettsii çi Chlamydia.
Diagnosticul pozitiv este adesea dificil çi pretabil la
multiple confuzii, pe o lungå duratå (în cazul formei
subacute). În general este stabilit în baza datelor
anamnestice, clinice, paraclinice (pozitivarea reactivilor
de fazå acutå, hemocultura care constituie elementul de
diagnostic esenÆial, ecografia transtoracicå çi
transesofagianå). Criteriile Duke oferå o schemå care
faciliteazå evaluarea pacienÆilor la care se ridicå
suspiciunea de EI.
Tratamentul EI indiferent de etiologie cuprinde:
terapia antibioticå çi/sau tratamentul chirurgical, la
nevoie completate cu managementul complicaÆiilor. Un
tratament antimicrobian are çanse sporite de eficienÆå
dacå se realizeazå identificare corectå a agentului
etiologic implicat, determinarea sensibilitåÆii sale la
antibiotice çi stabilirea concentraÆiei minime bactericide
pentru germenul izolat.
Cuvinte cheie: management, endocardita infecÆioaså,
etiologie, diagnostic, tratament.
ABSTRACT
In spite of the progress registered in the management
of infectious disease and of cardiovascular pathology, the
incidence of infective endocarditis (IE) is maintained
constant when compared to the pre–antibiotic era, being
of 14–31 cases/1 million persons a year. This paradox
can be explained by the progressive evolution of risk
factors: the predisposing „classical” conditions such as
rheumatic valvular disease, intravenous drug abuse,
atherosclerotic valvular disease in old age population, the
use of prosthetic valves, invasive therapeutic and diagnosis
procedures, congenital heart diseases.
Any pathogen microorganism is theoretically able to
produce IE. Most frequently it is caused by bacteria (90%).
In other cases the etiological agents are represented by
fungi and very rarely by ricketssii and Chlamydia.
A definite diagnosis is often difficult and predisposed
to multiple confusions on the long term (in case of subacute
form). Generally the diagnosis is established on the basis
of clinical investigations and paraclinical data (increased
acute phase reactives, blood culture which constitutes the
essential element for diagnosis, TT and TE ecography). The
Duke criteria offer a method which facilitates the evaluation
of patients where the suspicion of IE may be withdrawn.
The IE treatment, regardless of etiology includes:
antibiotic therapy and/or surgical treatment supplied with
the complications management when needed. An
antimicrobian treatment is more efficient if the etiologic
agent involved is correctly identified, if its response to
antibiotics is determined and if the minimal bacteria
concentration for the isolated germ is established.
Key words: management, infective endocarditis,
etiology, diagnosis, treatment
Endocardita infecÆioaså (EI), ale cårei tråsåturi definitorii
sunt bine cunoscute de mult timp, continuå så constituie o
provocare în ceea ce priveçte diagnosticul çi conduita
terapeuticå. Aceasta afecteazå predominant valvele cardiace,
unde se produc alteråri locale valvulare çi paravalvulare, cu
apariÆia de disfuncÆii ulterioare. Embolismul, în special cel
cerebral, este complicaÆia extracardiacå cea mai de temut.
Diagnosticul EI se bazeazå pe prezenÆa de hemoculturi
pozitive çi pe identificarea ecocardiograficå a vegetaÆiilor.
ExistenÆa în practica medicalå curentå a unor agenÆi
patogeni agresivi çi frecvenÆa unor situaÆii clinice
particulare, cum ar fi prezenÆa unor proteze valvulare sau
pacienÆi imunodeprimaÆi, determinå adesea recursul la
intervenÆie chirurgicalå. Chiar dacå nu toate cazurile de
EI evolueazå nefavorabil, prognosticul este încå rezervat,
caracterizat printr–o mortalitate ridicatå.
DEFINIæIE
InfecÆia Æesutului valvular sau a endoteliului
cardiovascular, de cåtre o varietate de agenÆi patogeni,
constituie endocardita infecÆioaså [1]. Cu toate cå EI
afecteazå de cele mai multe ori valvele cardiace, ea se
50 „Sibiul Medical“ Volum 19 Nr. 4/2007