Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

a se hrăni, perioadă în care acoperă ouăle din cuib cu puf. Bobocii suntnidifugi şi părăsesc cuibul la 1-2 zile de la eclozare. Sunt capabili de zbor după3 luni şi maturi sexual după 2 ani.Vânare: Se practică în perioada 1 septembrie - 28(29) februarie, cuarma lisă şi cu alice de 3,5 - 4,5 mm. Se poate împuşca şi cu arma cu glonţ dincategoria 5,6 mm, apropiind-o în câmp deschis cu ajutorul căruţelor sau alanimalelor domestice.Pânda pe traseele de venire şi de plecare la câmp, în locurile unde sehrăneşte sau în cele de odihnă rămâne însă metoda clasică cea mai eficientă devânătoare. Se pot utiliza, cu rezultate bune, atrapele şi chemătorile, cu excepţiachemătorilor electronice a căror folosire este interzisă de lege. Nu este indicatăşi nici etică pânda la locurile de înnoptat, deoarece îndepărtează gâştele dinîntreaga zonă şi conduce la rănirea multora dintre ele, în condiţiile dificile aletirului pe semiîntuneric. De asemenea, conduce la pierderea multor gâşteîmpuşcate.2.3.2. Gâsca de semănătură (Anser fabalis L.)Este o gâscă foarte asemănătoare cu gâsca de vară (planşa 35).Se deosebeşte de aceasta prin următoarele:este oaspete de iarnă, fiind mai frecvent întâlnită în vestul ţării,începând de la sfârşitul lunii octombrie până la începutul lunii martie;penajul este mai închis la culoare, iar gâtul, capul şi spatele sunt deun cafeniu mai intens;ciocul este negru la vârf şi spre rădăcină, fiind brăzdat la mijloc de odungă portocalie; picioarele sunt portocalii, asemănătoare bobocilor de gâscămare, de care se deosebeşte însă după culoarea ciocului;ca ordin de mărime se situează doar cu puţin sub gâsca de vară (2,5 -3,5 kg).În România este rar întâlnită, iar atunci când apare este confundată cugâsca de vară. Prezintă două subspecii, cea de-a doua fiind denumită gâscamică de semănătură (Anser fabalis rossicus).111