Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

interzicerea vânătoarei cu ogari, interzicerea prinderii dropiilor pe timp cupolei, reglementarea comerţului şi traficului cu vânat etc.Pedepsele pentru infracţiuni au fost şi ele mărite.Şi această lege a fost completată printr-un Regulament de aplicare,publicat în Monitorul Oficial nr. 45 din 28 mai 1906. Regulamentul detaliaperioadele prohibite pe specii, arendarea prin licitaţie publică a terenurilor devânătoare pentru 6-10 ani, limitarea exercitării dreptului de vânătoare pesuprafeţe mai mici de 50 ha, premii pentru distrugerea speciilor stricătoare şirăpitoare etc.Din păcate legea nu a putut fi aplicată întocmai, iar ignorareaimportanţei vânătorii ca factor economic a făcut ca în România, înainte de1918, să nu se poată realiza o politică vânătorească de succes.În Ardeal, dreptul de vânătoare a evoluat puţin diferit faţă de VechiulRegat, fiind influenţat de istoria sa.Vânătoarea s-a menţinut cu totul liberă până în secolele IX–X, cândteritoriul Ungariei de mai târziu a fost ocupat de maghiarii nomazi, şi încă operioadă de timp după transformarea Ungariei în Regat Unit.Printre primele restricţii în exercitarea dreptului de vânătoare a fostrestricţia de a vâna duminica, impusă, sub pedeapsa confiscării calului şicâinelui, de către regele Ştefan I (997-1038) care i-a creştinat pe unguri.Restrângerea dreptului de a vâna, mai întâi pentru ţărani şi iobagi, aavut loc de abia în anul 1504, pe timpul domniei regelui Vladislav II, caurmare a acordării acestui privilegiu nobililor.Ulterior, în anul 1514, vânătoarea a fost oprită şi pentru preoţi, şcolari,păstori şi plugari.Aceste restricţii s-au menţinut în Ardeal peste 300 de ani. Dar nu pestetot. În scaunele secuieşti şi oraşele săseşti toţi locuitorii erau egali în faţalegilor şi liberi să vâneze.În timpul Principatului Ardealului (1542-1848), dreptul de vânătoare aprezentat şi alte particularităţi locale. Privilegiile saşilor şi ale secuilor s-aumenţinut, cel puţin în parte, până în anul 1876, ca de altfel şi privilegiilenobililor unguri.Nu aveau dreptul să vâneze liber doar românii, care au fost şi au rămasmajoritari în Ardeal. În edictul XLIV din 1620-1622 se prevedea expres:„Românii să nu îndrăznească să poarte puşcă, tolbă, sabie, spadă de luptă,340