Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

Sunete: Cerbul Sika este considerat un cerb gălăgios. Nou-născuţiiscrâşnesc din dinţi, cei maturi dau semnale de alarmă sub formă de şuieratdestul de puternic, iar în perioada de rut boncănesc ore întregi.Urme: Urmele tipar sunt cu puţin mai mici decât cele ale cerbuluilopătar, dar mai mari decât ale căpriorului. Cojesc arborii, ca şi celelaltecervide, iar prin frecatul coarnelor de arbuşti şi de arbori tineri lasă semnecaracteristice prin care-şi fac simţită prezenţa.Simţuri: Sunt asemănătoare cerbului lopătar.Biotop: Cerbul Sika este considerat un cerb de pădure, dar poate fiîntâlnit şi în afara acesteia, când se hrăneşte. Se remarcă preferinţele lui pentruterenurile nisipoase şi uscate.Hrană: Este un animal modest în privinţa hranei şi nu face mofturi niciîn privinţa hranei administrate, chiar şi atunci când aceasta nu este de cea maibună calitate.Duşmani: Probabil că lupul ar face imposibilă instalarea unor populaţiide cerb Sika acolo unde arealele acestor specii s-ar suprapune. Câinele hoinarşi şacalul care avansează spre centrul Europei sunt şi ei potenţiali duşmani.Printre duşmanii naturali care pot fi periculoşi pentru viţei se află şi vulpea.Sociabilitate: Trăieşte, ca şi ceilalţi cerbi, în cârduri formate din ciute,viţei şi suliţari şi, separat, în cârduri formate din masculi.Reproducere: Perioada rutului, în care cerbii îşi anunţă prezenţa printrunşuierat prelung şi destul de pătrunzător, ţine de la sfârşitul lunii octombriepână în decembrie. Sarcina durează 30-32 săptămâni. Ciutele fată în iunie, deregulă câte un viţel, mai rar doi, şi îi alăptează intens 3-4 luni. Juvenilii devinmaturi sexual la un an şi jumătate.Vânarea: Se face pentru trofeu, deşi acesta nu reprezintă o atracţiefoarte mare, şi pentru carne, care datorită grăsimii intercalate între muşchi esteconsiderată excelentă. Chiar şi aşa, carnea are un nivel al colesterolului mairedus decât carnea de porc sau vită.Recomandare: Se pretează la cultură în complexuri de vânătoare.Având în vedere pretenţiile sale reduse faţă de biotop, se apreciază că poate fiintrodus în pădurile din Dobrogea şi în cele situate pe terenuri nisipoase dinsudul ţării.Fără experimentări, în condiţiile existenţei unui număr mare deprădători, este greu de tras vreo concluzie în privinţa succesului unei eventualeîncercări în acest sens.158