Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

2.3.5. Raţa mică (Anas crecca L.)Alte denumiri: Sarselă de iarnă, raţă pitică.Recunoaştere: Este raţă de suprafaţă şi oaspete de iarnă, care soseşte înperioada septembrie - octombrie şi pleacă în martie spre nord. O găsimrăspândită în Delta şi Lunca Dunării, dar şi în apele interioare care nuîngheaţă. Este cea mai mică raţă prezentă pe teritoriul românesc (200 - 330 g).Răţoiul este viu colorat, deosebindu-se evident de raţă. Are capul roşucărămiziu,cu o sprânceană de culoare verde metalizat, care cuprinde ochiul şiajunge până pe gât. Aspectul general este pestriţ-deschis, având pieptul şiabdomenul galbene-albicios şi subcaudalele gălbui. Oglinda, la ambele sexe,este jumătate verde şi jumătate neagră-metalizat, mărginită anterior de o dungăalbă. Ciocul este negru şi picioarele brune-cenuşii. Coloraţia femelei esteasemănătoare cu cea a raţei mari, părând o copie în miniatură a acesteia. Poatefi însă confundată cu raţa cârâitoare (planşa 37).Perioada de vânare este cuprinsă între 1 septembrie – 28(29) februarie.2.3.6 Raţa cârâitoare (Anas querquedula L.)Altă denumire: Sarselă de vară.Recunoaştere: Este o raţă de suprafaţă şi un oaspete de vară, caresoseşte la sfârşitul lunii februarie şi pleacă în octombrie-noiembrie. Esterăspândită atât în Delta şi Lunca Dunării, cât şi în apele din interiorulRomâniei, fiind raţa cel mai frecvent întâlnită după raţa mare.Dimorfismul sexual este evident. Răţoiul este viu colorat, având capul,gâtul şi guşa brune-închis. Prezintă două sprâncene albe, caracteristice, de laochi până la ceafă. Abdomenul este alb, iar aripile îi sunt împodobite cutectrice alb-negre care atârnă. Oglinda este verde, la ambele sexe, tivită atâtanterior cât şi posterior, cu alb. Femela seamănă cu raţa mare, dar este multmai mică decât aceasta (250 - 400 g). Poate fi confundată cu raţa mică,deosebindu-se de aceasta prin creştetul capului ce pare uşor alungit, prinaspectul mai pestriţ şi, mai sigur, prin coloraţia oglinzii. Ciocul este negricios,iar picioarele brune-cenuşii, cu palmatura aproape neagră (planşa 37).Răţoiul emite un cârâit specific, iar femela un măcăit slab, asemănătorcu cel al raţei mici, dar mai ascuţit şi mai discret. În zbor, corul stoluluiinclude şi fluierături specifice.115