Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

poate distinge capul şi barba neagră, gâtul, spatele şi aripile brune, guşa şi pieptulnegre cu luciri metalice, umerii aripilor albi, iar abdomenul şi coada negre-mat,stropite cu puncte albe. De jur împrejurul ochilor are pielea de culoare roşu aprins.Ciocul, care devine din ce în ce mai puternic o dată cu vârsta, este, în acelaşi timp,tot mai încovoiat şi mai asemănător cu cel al păsărilor de pradă. Tarsul esteîmbrăcat cu pene până la degete. Iarna, cocoşul de munte prezintă „vârzobi".Coada desfăcută are formă de evantai şi este compusă din 16-18 pene mari,dublate pe dedesubt de altele mai mici (planşa 43).Femela este de culoare ruginie, împestriţată cu pete negre. Abdomenulacesteia prezintă o coloraţie mai deschisă. Faţă de cocoş, care are între 3,5 şi 5kg greutate, aceasta are dimensiuni mai mici, cântărind în jur de 1,8 - 2,5 kg.Se aseamănă mult cu găina cocoşului de mesteacăn, dar este puţin mai maredecât aceasta şi prezintă o pată de un ruginiu intens pe piept. În plus, coadadesfăcută este convexă, nu aproape dreaptă cum este coada găinii cocoşului demesteacăn.Sunetele scoase de cocoşul de munte, deşi discrete, pot fi auziteprimăvara, în perioada împerecherii, şi toamna, când „roteşte fals”. Aşa-zisulcântec este structurat pe 3 strofe: tocat, tocilat şi ciripit. Femela gotcăie saucotcodăceşte, fiind mai gălăgioasă spre finalul perioadei de rotit.Simţuri: Cele mai dezvoltate sunt văzul şi auzul.Nu este o pasăre sociabilă, cârdul familial compus din cloşcă şi puidestrămându-se toamna târziu.Longevitate: Se apreciază a fi de 18 ani, ceea ce pare totuşi oexagerare.Categoria de vârstă a cocoşului de munte viu se apreciază după modulde deschidere a evantaiului cozii, după lungimea cozii proporţional cu corpulşi după modul în care „cântă". La cocoşul împuşcat, vârsta se apreciază cuoarecare aproximaţie după forma ciocului, după forma racordării ciocului lacap, după şanţul de pe cioc, după mărimea „bărbii", după claritatea peteloralbe de pe coadă (care se estompează cu vârsta), şi, cel mai sigur, în funcţie delungimea şi forma terminală a penelor din coadă (planşa 43).Urme: Sunt vizibil lăsate în timpul mersului pe zăpadă moale sau printârârea vârfului aripilor înfoiate, în timpul rotitului. Excrementele sunt şi elesemne indubitabile ale prezenţei acestei păsări în teren. Altfel doar întâmplători se poate constata prezenţa.124