Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

nu există nici elemente specifice hibernării, nici somnului de iarnă, deoarecenici temperatura corpului şi nici respiraţia nu sunt reduse decât în foarte micămăsură.Nu-şi strânge niciodată provizii în vizuini, aşa cum se afirmă greşit înnumeroase ocazii.Vânare: Singura metodă care dă rezultate este pânda la vizuină, searaşi dimineaţa. La goană se împuşcă absolut întâmplător. Se mai poate vâna cucâinii la vizuină, dar metoda, spre deosebire de vânătoarea la vulpe şi la pisicasălbatică, impune săparea acesteia orientată după lătratul câinilor. Aceastafiindcă viezurele nu acceptă să fie alungat de câini afară din vizuină decât însituaţii de excepţie, deoarece se apără mult mai eficient în interiorul acesteia.Se împuşcă folosindu-se arma lisă, cu alice de 3,5 - 4,0 mm, sau armacu glonţ de calibru mediu, în perioada 1 august-31 martie.Trofeul convenţional îl constituie craniul, iar trofeul neconvenţional,părul lung şi aspectuos din coamă, strâns în pampon, ori blană întreagănaturalizată covor.2.1.15. Jderul (Martes sp.)Denumiri:1. Jder de copac, jder de scorbură sau, simplu, jder(Martes martes L.).2. Jder de piatră sau beică(Martes foina L.).Descriere: Cele două specii de jder sunt foarte asemănătoare, dar nupot fi confundate. Jderul de copac este mai suplu, ceva mai mare (până la 1,0 -1,5 kg) şi are o culoare brună-roşcată, cu puf ce bate spre galben. Galbenă esteşi pata ovală de sub gât. Coada este stufoasă, de culoare uşor mai închisă decâtcorpul, asemănătoare culorii picioarelor.Spre deosebire de jderul de copac, jderul de piatră este mai mic (0,9 -1,2 kg), mai scurt dar mai gros, cu picioarele din faţă evident mai puternicedecât ale celui de copac. Culoarea este puţin diferită, în sensul că brunul estemai închis, cu nuanţe spre violaceu, cu puful alb, iar pata de pe piept albă, cuprelungiri pe cele două picioare anterioare. Coada jderului de piatră pare, încomparaţie cu corpul, uşor mai lungă şi mai stufoasă decât la jderul de copac.82