Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

Etologia vânatului, parte a etologiei animalelor, are ca obiect de studiu,după cum reflectă şi denumirea, speciile de interes vânătoresc, denumitegeneric vânat.Un bun vânător nu poate fi acela care cunoaşte bine doar ecologiaspeciilor de interes vânătoresc. Rezultate practice în domeniul vânătorii vaavea numai cel care va reuşi să înţeleagă, în plus, şi comportamentul vânatului.Acela care va şti permanent, indiferent de anotimp şi vreme, unde, când şi maiales cum să caute vânatul, pentru a-l putea ajuta sau pentru a-l putea întâlni şidobândi.Foarte mulţi vânători moştenesc cunoştinţele în materie de la înaintaşi.Alţii, înzestraţi cu putere de înţelegere, cu intuiţie şi cu spirit fin de observaţie,le dobândesc singuri, iar alţii se mulţumesc să facă vânătoare bazându-se pecunoştinţele în materie ale camarazilor.Cunoştinţele necesare de comportament al vânatului se pot dobândiînsă şi prin studiu sistematic, chiar dacă literatura în domeniu nu este încăsuficient de bogată şi de variată în materie.Comportamentul speciilor de vânat, ca de altfel şi al altor specii deanimale, poate fi abordat complex, sub o multitudine de aspecte, dar poate fiprezentat şi sistematic, ţinând seama de raportul înnăscut-dobândit încomportamentul individual şi colectiv (social), ori după scopul şi formaacestuia de manifestare.După raportul înnăscut-dobândit în comportamentul individual şicolectiv deosebim:1. Comportamentul înnăscut, determinat de o anumită zestreereditară. Este instinctiv şi, practic, asemănător pentru toţi indivizii uneispecii, care reacţionează similar la acelaşi stimul exterior. La fel vor reacţionapuii de fazani la chemarea făzăniţei, similar vor fi alertaţi iezii de capră neagrăla şuieratul caprei care anunţă un iminent pericol, identic vor rămânenemişcate potârnichile la vederea uliului care prospectează terenul, asemănătorse vor retrage mistreţii în desişuri şi-şi vor pregăti culcuşurile de vreme rea cuo zi înainte ca aceasta să se schimbe ş.a.m.d.În general, căutarea hranei şi prospectarea teritoriului la vârste mici,regăsirea sexelor, instinctul matern, apărarea progeniturii şi altele asemeneasunt comportamente înnăscute, dominante în cazul animalelor sălbatice şi,implicit, al vânatului.18