Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

Vânarea: Curca sălbatică se vânează cel mai frecvent „la pândă”, cuchemătoarea. Toamna se imită glasul curcanului, iar primăvara sunetele scoasede femelă. Vânarea curcii este dificilă din cauza văzului foarte fin şi al auzuluisău discriminatoriu. De aceea, camuflarea foarte bună şi acurateţea în imitareasunetelor sunt decisive la vânătoare.Din motivele succint arătate, vânarea curcilor sălbatice este consideratăuna dintre cele mai atrăgătoare vânării de pe continentul american.2.5.9. Potârnichea de stâncă (Alectoris graeca L.)Prezentare: Este o specie din marea familie a potârnichilor, care seîntâlneşte, sub forma a patru subspecii, în masivele muntoase din Franţa,Elveţia, Italia, Grecia, fostele ţări ale Iugoslaviei, Bulgaria etc. În ţara noastrăa fost semnalată doar în zona Cazanelor Dunării, însă prezenţa ei actuală esteincertă. Se bănuieşte că şi exemplarele care au fost observate cândva în zonaCazanelor Dunării erau venite din Iugoslavia.Cele patru subspecii cunoscute în Europa sunt:Alectoris graeca saxatilis Bechst - potârnichea de stâncă din Alpi;Alectoris graeca graeca Meis - potârnichea de stâncădin Balcani;Alectoris graeca cypriotes Hart - potârnichea de stâncă dinTracia;Alectoris graeca sinaice - potârnichea de deşert.Descriere: Cele patru subspecii sunt foarte asemănătoare ca mărime,formă şi coloraţie, putând fi uşor confundate cu alte două specii mai rarîntâlnite:Potârnichea Sarda (Alectoris barbara), localizată în Sardinia,Gibraltar şi Maroc;Potârnichea Cuikar (Alectoris chukar), localizată în Grecia orientată şiBulgaria orientală.Coloraţia generală se prezintă asemănător la toate aceste specii şisubspecii: spatele şi pieptul sunt cenuşii, abdomenul galben-roziu, iar remigelecafenii; obrajii şi guşa sunt albe, mărginite de o dungă neagră, care seprelungeşte pe urechi şi pe frunte; ciocul este roşu, ca şi picioarele care nuprezintă pinteni. Sexele sunt foarte asemănătoare, cu remarca că femelele suntpuţin mai mici.170