Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

Vierii vin la ciurdă în perioada împerecherii, dar o stăpâneşte doar celmai bătrân şi mai puternic dintre pretendenţi. Acesta preia temporar, în cadrulierarhiei ciurdei, poziţia de vârf.Ceilalţi vieri, îndepărtaţi de la împerechere, se deplasează zeci de km,chiar până la distanţe de 50 - 60 km în condiţii deosebite, în căutareascroafelor libere, aflate în călduri.Reproducere: Perioada de împerechere este lungă, ca şi în cazulmuflonului, ţinând din septembrie până în ianuarie. Vârful acesteia se situeazăînsă în lunile noiembrie-decembrie.Perioada de împerechere se declanşează o dată cu intrarea în călduri aprimei scroafe. După montarea la rând a tuturor scroafelor din cârd, fiindcăacestea îşi sincronizează de regulă împerecherea, interesul vierului pentrugruparea familială scade, şi se retrage în căutarea altui cârd cu scroafenefecundate.Perioada de gestaţie durează 18 săptămâni, după care scroafele nasc 4-8 purcei fiecare, uneori mai puţini (scroafele tinere), alteori mai mulţi (chiar10-12 în cazul scroafelor mature). De reţinut că o singură scroafă nu poatecreşte mai mult de 10 purcei, deoarece numărul acestora este limitat denumărul mameloanelor şi de obiceiul purceilor de a stăpâni, după vârsta de 4săptămâni, fiecare câte un mamelon.Obiceiuri: Mistreţul rănit şi urmărit atacă omul. Chiar şi scroafelebătrâne, care îşi apără cu dârzenie progenitura, o pot face în preajmazăcătorilor. Foarte rar şi solitarii bătrâni hărţuiţi de câini, pot ataca omul înzona locurilor de odihnă.În alte condiţii mistreţii se feresc de om, aşa cum se feresc şi celelaltespecii de vânat mare din România.Mistreţul se scaldă în mocirlă din necesitate, înoată cu plăcere,marchează teritoriul, îşi ţine riguros trecătorile şi orele de trecere etc.Vânare: Sezonul de vânătoare admis prin lege pentru mistreţ ţine de la1 august până la 15 februarie. Acolo unde mistreţii produc prejudicii se potîmpuşca, cu aprobarea Autorităţii publice centrale care răspunde desilvicultură, şi în afara acestei perioade.Metodele de vânătoare admise sunt: la goană, cu sau fără câini demistreţi, la pândă şi, uneori, dibuitul. Este practicată şi metoda urmăririimistreţului pe urmă, condiţionată însă de existenţa zăpezii proaspete, moi şipufoase.64