Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

Este foarte atrasă de sare, motiv pentru care poate fi stabilizată cuajutorul acesteia.Nu are nevoie de apă, umezeala plantelor şi roua de pe iarbă fiindu-isuficiente.Duşmani: Teoretic, în zona în care vieţuieşte, nu prea are duşmani.Ursul şi râsul urcă foarte rar până acolo, iar acvila de stâncă poate prezentapericol doar pentru iezi în primele zile de viaţă. Numai câinii de la stână potproduce vara prejudicii. Iarna, când o parte din efectiv coboară în zonaîmpădurită, riscul prădării creşte odată cu neşansa de a se întâlni cu lupul.Încrederea masculilor în forţele proprii, care se manifestă şi faţă de om şi faţăde animalele sălbatice prădătoare (urs, lup, râs), îi reduce distanţa de fugă pânăla cca. 40 m, ceea ce le poate fi fatal în foarte multe situaţii.Turmele de oi au o influenţă nefastă asupra caprei de stâncă, atât princoncurenţa la hrană, cât şi prin vehicularea bolilor comune.Sociabilitate: Trăieşte în ciopoare de capre cu iezi şi separat ciopoarede ţapi, ultimii retraşi altitudinal mai sus.Obiceiuri: Are activitate intensă aurorală şi crepusculară, ziuapetrecându-o stând nemişcate, în zone cu mare vizibilitate. Noaptea seodihnesc, exceptând perioadele cu lună plină şi cer senin, când îşi pot continuaactivitatea. În zonele deranjate, îşi schimbă obiceiul, ieşind la păşunat dupăcăderea întunericului.Reproducere: Împerecherea are loc în decembrie-ianuarie, iar gestaţiadurează până în luna iulie (mai-iulie), când femela fată de regulă un pui, foarterar doi.În perioada împerecherii sunt semnalate lupte aprige între masculi, carese bat în coarne, repezindu-se unii spre alţii de la distanţe mari, de cca. 20 m.Vânare: Vânătoarea se practică, în general, pentru trofeu. Se apreciazătotuşi, mai mult importanţa faunistică a speciei decât importanţa acesteia dinpunct de vedere vânătoresc.2.5.5. Capra de Spania (Capra pyreneica Schinz)Alte denumiri: Ibex spaniol, ibex pyrenian, ţap de Spania, ţap dePirinei.Răspândire: Populaţia de capră de Spania, de cca 32.000 de exemplareîn prezent, este endemică în Peninsula Iberică, cu o prezenţă mai mare în164