Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

Marcajele cel mai des utilizate de speciile de vânat sunt de naturăolfactivă, vizuală şi sonoră. Primele sunt lăsate, în principal, prin urinare şidefecare, fiind cel mai frecvent utilizate de către mamiferele prădătoare. Pot filăsate mărci olfactive şi prin frecare de arbori în cazul altor mamifere (mistreţ,urs, cerb etc.). Marcajele vizuale sunt lăsate prin frecatul coarnelor (cerb,căprior şi capră neagră), lovirea arborilor cu colţii (mistreţi), defecare în gropi(viezure) sau pe ridicături (vulpe, lup, râs etc.). Multe dintre păsări, dar şidintre mamifere îşi marchează teritoriul prin sunete caracteristice. Mugetulcerbului, tocatul şi tocilatul cocoşului de munte, fluieratul ieruncii şi alteleasemenea au rol de avertizare asupra faptului că teritoriul este deja ocupat.În teritoriul ocupat, indivizii sau grupurile de indivizi se comportă castăpâni, intruşii fiind, de obicei, alungaţi prin intimidare sau luptă dacăadversarii nu se dovedesc a fi mai puternici. Fenomenul este observat cu atâtmai intens cu cât are loc mai aproape de centrul teritoriului şi slăbeşte înintensitate spre zona periferică a acestuia.În general, se poate afirma că teritoriile sunt cu atât mai restrânse cucât condiţiile de viaţă sunt mai bune. Din contra, lipsa de hrană sau de adăpostsporeşte concurenţa şi agresivitatea, ca de altfel oricare altă înrăutăţire acondiţiilor de viaţă.În cazul unei înrăutăţiri accentuate a condiţiilor de hrănire, de liniştesau de adăpost, vânatul poate părăsi teritoriul. Aşa se întâmplă în cazulspeciilor migratoare şi eratice, dar şi în cazul multor specii sedentare care facdeplasări frecvente, dar pe distanţe mai scurte, în căutarea condiţiilor necesaresupravieţuirii.Distanţa până la care se deplasează vânatul în timpul unei zile, peparcursul unui sezon sau într-un an poartă denumirea de rază de activitate(diurnă, sezonieră sau anuală, după caz), diferită şi caracteristică fiecărei speciiîn parte.Comportamentul de ameninţare şi de luptă serveşte în primul rândpentru rezolvarea contradicţiilor intraspecifice. Vânatul se apără însă şiîmpotriva indivizilor aparţinând altor specii, atacând, în situaţii de excepţie,chiar omul.În marea majoritate a cazurilor, luptele încep printr-un comportamentde impunere şi de ameninţare, destinat înfricoşării adversarului şi evităriiluptei. Zbârlirea coamei, rânjirea colţilor, mârâitul, mugetul, urletul şi altesemnale sonore de ameninţare fac parte din „arsenalul” acestui comportament22