Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

După anul 1947, o dată cu promulgarea Legii pentru organizareaeconomiei vânatului, principiul s-a modificat. Vânatul a devenit bun publicsau altfel spus al statului. Proprietarii de teren şi-au pierdut orice drept asupraacestuia. Decretul nr. 76/1953, ca şi Legea nr. 26/1976, au menţinut acestprincipiu.Conform conţinutului reglementărilor enumerate, acum perimate,fondul cinegetic al României, compus din vânat şi mediul de viaţă al acestuia,a fost împărţit încă din anul 1952, după criterii cu pretenţii ştiinţifice, în unităţide gospodărire cinegetică, denumite fonduri de vânătoare. Administrareaacestora s-a asigurat prin ministerul în atribuţiile căruia cădea activitatea desilvicultură, continuându-se astfel tradiţia din anul 1948.Gospodărirea efectivă a fondurilor de vânătoare a fost încredinţată, încontinuare, pe circa 2/3 din suprafaţa cinegetică a ţării, asociaţiilor vânătoreşti.Ministerul responsabil de activitatea de silvicultură şi-a oprit însă în gospodăriredirectă, după modelul preluat din răsărit, cele mai reprezentative fonduri devânătoare din ţară, denumite G.V.S.-uri (Gospodării Vânătoreşti Speciale).Acestea totalizau restul de aproape 1/3 din suprafaţa cinegetică a ţării.Aşa era organizată activitatea vânătorească în decembrie 1989, cu opondere puţin mai ridicată a fondurilor gospodărite special (37%), în daunasuprafeţei date iniţial în folosinţă asociaţiilor afiliate la A.G.V.P.S. dinRomânia (63%).Transformările socio-economice petrecute în ţara noastră după aceastădată, ca şi necesitatea alinierii legilor naţionale la noile reglementăriinternaţionale la care România a aderat, au impus schimbarea legislaţiei şi îndomeniul cinegetic.Noua lege intitulată Legea fondului cinegetic şi a protecţieivânatului, nr. 103 din 27 sept. 1996, a intrat în vigoare începând cu data de26 oct. 1996. Ea a fost, în principal, rezultatul intervenţiilor şi insistenţelorconducerii A.G.V.P.S. din România. Forţaţi de împrejurări şi de scădereaaparent nejustificată a efectivelor unor specii principale de vânat, care a urmatevenimentelor din 1989, s-au aliniat ulterior iniţiativei, impunându-şi uneleformulări discutabile, şi reprezentanţii Autorităţii publice centrale carerăspunde de silvicultură şi ai R.A. Romsilva.Legea în discuţie a fost îmbunătăţită ulterior prin prevederile Legii nr.654/2001 şi republicată, în noua formă, doar în anul 2002.180