Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

plantarea de specii forestiere adecvate şi de pomi fructiferi rezistenţila condiţiile de iarnă grea, în pâlcuri sau diseminat, la margine de masivforestier, pe linii somiere, în terenuri degradate şi, în general, pe orice terenuricare se pretează mai puţin altor activităţi agricole şi silvice;stimularea fructificaţiei arborilor producători de fructe şi de seminţe,ajunşi la vârsta maturităţii, prin rărirea plafonului arboretelor şi prinmenţinerea celor izolaţi o perioadă cât mai lungă de timp;înfiinţarea de culturi speciale „de ros”, formate din arbuşti forestiericăutaţi de vânat, în terenuri degradate sau destinate exclusiv hrăniriicomplementare a vânatului, sub liniile de înaltă tensiune, de-a lungulşanţurilor şi căilor de comunicaţie, precum şi receparea periodică a acestorarbuşti, în benzi, pentru creşterea producţiei de lujeri fragezi accesibilivânatului plantivor;înfiinţarea ogoarelor de hrană, din plante consumate de către vânatpreponderent iarna (topinambur, varză palmier, rapiţa furajeră etc.).În ceea ce priveşte hrănirea complementară, aceasta are importanţa ei denecontestat, dar numai temporar şi în condiţii de insuficienţă a hranei naturale.Altfel constituie o cheltuială inutilă, puţin eficientă şi chiar dăunătoare în condiţiileîn care se exagerează şi se dezvaţă vânatul să-şi caute hrana.Hrănirea complementară implică administrarea sorturilor adecvate dehrană, în adăposturi speciale (depozite, hrănitori) sau în puncte de hrănire pecare vânatul le învaţă şi le frecventează.În legătură cu această hrănire complementară se impune a fi reţinutfaptul că hrana trebuie să fie de bună calitate, vânatul fiind în generalpretenţios din acest punct de vedere.În funcţie de specia de vânat pe care intenţionăm să o ajutăm prinhrănire complementară, putem folosi hrană de natură animalieră (intestine depasăre, carne de animale etc.) şi diverse sorturi de furaje vegetale, ce pot fifibroase (fân, frunzare), suculente (tuberculi, fructe, rădăcinoase) şiconcentrate (fructe şi seminţe forestiere uscate, cereale etc.). De asemenea, sepot folosi şi diverse nutreţuri combinate special pregătite.Mistreţul, fazanul şi potârnichea sunt speciile care reacţionează cel maibine la hrănirea complementară. Se impune însă o astfel de hrănire şi în cazulaltor specii plantivore (cervide, iepure) şi în cazul unor prădători, mai alespentru scăderea presiunii acestora asupra vânatului din prima categorie.196