Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

eprezentate au devenit rarităţi sau se găsesc în real pericol de dispariţie.Reamintim doar câteva specii de mamifere-vânat aflate în această situaţie,pentru a fi conştienţi că poate urma şi la noi, la cea mai mică greşeală degestionare, declinul constatat în lume: ursul, lupul, pisica sălbatică, vidra,nurca şi hârciogul.Concomitent, mai ales în ultima jumătate de secol, vânatul a înregistratinvoluţii şi în privinţa vigurozităţii corporale şi a calităţii trofeelor. Rolulnefast l-a avut, de această dată, o altă teorie greşită aplicată în vânătoare şianume a ocrotirii excesive a unor specii sălbatice „considerate utile”, deoareceaveau carnea comestibilă, la care s-a adăugat combaterea, fără nici un fel derestricţii, a celorlalte specii, considerate dăunătoare, întrucât se hrăneau cuprimele.Aceste două categorii de specii de vânat, plantivor şi prădător, au fosttratate complet diferit din punct de vedere cinegetic. Prima categorie s-abucurat de protecţie eficientă faţă de presiunea exercitată de prădătorii naturalişi prin braconaj, fiind ajutată să supravieţuiască în perioada critică prin hrănirecomplementară. În plus, a fost vânată doar limitat, pentru carne şi/sau pentrutrofee. Cealaltă categorie, a speciilor prădătoare, a fost combătută prin toatemetodele şi prin toate mijloacele imaginabile. Efectul a fost însă total contrarcelui scontat. În timp ce speciile considerate dăunătoare au fost aspruselecţionate, supravieţuind prin indivizi perfect adaptaţi condiţiilor de mediuantropizat, celelalte, cele considerate utile, au înregistrat o uşoară sau maiaccentuată degenerare, diferenţiată mult de la o zonă la alta a planetei.Era şi firesc să se întâmple aşa. Omul-vânător, care a încercat săsuplinească selecţia naturală cu arma, nu a reuşit acest lucru decât într-o foartemică măsură. Mai mult decât atât, în goana după trofee vânătoreşti cât mairemarcabile a practicat o selecţie negativă, cu rezultate nefaste pentru calitateavânatului considerat „util”.Aşa s-a ajuns la situaţia actuală, calitativ mai slabă pentru multe dintrespeciile purtătoare de trofee, şi la diminuarea efectivelor altora, enumerate dejaca specii aflate în real pericol de dispariţie în Europa.Un ultim aspect privind evoluţia vânatului, care se impune a fiprezentat, este cel al succesiunii unor specii în mediul sălbatic. Locullăsat liber de unele specii autohtone a fost şi este ocupat, natural sau artificial,într-un timp relativ scurt, de alte specii autohtone sau alohtone, în reală10