Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

cel puţin 200 de jugăre (115 ha) de teren. Dreptul de vânătoare al proprietarilorcu mai puţin teren trebuia arendat odată cu dreptul de vânătoare pe terenurilecomunale, de către reprezentanţii acestor comune.S-a statuat astfel un regim domenial restrictiv în practicarea vânătorii,care s-a menţinut în Ardeal până în anul 1918.Istoria dreptului de vânătoare în Bucovina a fost identică cu cea dinVechiul Regat până în anul 1775, când această regiune a Moldovei a intrat, cucomplicitatea Imperiului Turcesc, sub dominaţie austriacă.După 1775, în Bucovina au fost impuse reglementările (ordonanţele)de care s-a amintit cu ocazia prezentării istoriei dreptului de vânătoare înArdeal, aşadar Ordonanţa lui Iosef II (din anul 1786).În urma revoluţiei din anul 1848, împăratul Austriei a dat patentadatată 1849, prin care a suprimat vechile privilegii nobiliare şi a instaurat, maidevreme decât în Ardeal, regimul domenial restrictiv, acordându-i totuşifostului beneficiar o despăgubire. De la 1849, oricine, fie nobil sau nu, puteaexercita dreptul de vânătoare pe proprietatea sa, cu condiţia ca aceasta să aibăo întindere de minimum 200 jugăre (115 ha). Terenurile mai mici de 200jugăre se arendau în bloc, de către comună, care împărţea venitul realizat dinarendă proporţional cu întinderea fiecărui proprietar de teren. Termenul dearendare era statuat la 6-10 ani, iar arendaşul trebuia să fie recunoscut cavânător corect şi să ţină obligatoriu personal instruit pentru paza şi protecţiavânatului. În scopul exercitării vânătorii se cerea posesia unui permis de portarmăşi, ulterior, şi a unui permis special de vânătoare (din anul 1886).Permisele se eliberau de prefecturi şi de municipii, cetăţenilor majori cu bunăpurtare şi minorilor cu învoirea părinţilor.Alte reglementări ale vremii mai priveau:- judecarea pagubelor cauzate de vânat sau prin vânătoare de cătreprefecţi;- premierea celor care vânau urşi şi lupi;- interzicerea vânătorii la speciile de vânat util în perioadele dereproducere şi creştere a puilor;- interzicerea traficului şi comerţului cu vânat în afara epocilor devânătoare, cu excepţia a 14 zile după închiderea acestor epoci.Acest regim de vânătoare s-a menţinut până în anul 1918.342