Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

preponderent în vizuini au ochii şi mai mici (viezurele, dihorul etc.). În maremăsură, vederea se corelează cu mărimea ochiului, dar acest lucru nureprezintă o regulă. La prezentarea speciilor se va insista în privinţasensibilităţii simţurilor, deci şi a văzului.Auzul are ca organ urechea, alcătuită din urechea internă, cea medie şicea externă, atât la păsări cât şi la mamifere. Urechea şi în mare măsură auzulsunt mai dezvoltate la mamiferele care-şi duc viaţa în spaţii deschise(mistreţul, cerbul, capra neagră) şi mai puţin dezvoltate la mamiferele care-şiduc parte din viaţă în mediul acvatic (bizamul, nutria) sau în cel subteran(hamsterul, viezurele). De asemenea, acest simţ este mai redus la păsări,comparativ cu mamiferele.Mirosul este şi el mai dezvoltat la mamifere decât la păsări. La mareamajoritate a speciilor de păsări acest simţ este, de altfel, ca şi inexistent.Mamiferele în schimb se folosesc intens de miros pentru descoperirea hranei,pentru recunoaşterea intraspecifică şi pentru recunoaşterea interspecifică.Funcţia mirosului este îndeplinită, la mamifere, de celulele olfactive situate pemucoasa nazală. Printre speciile cu miros excelent se numără mistreţul, dar şio mare parte dintre prădători (lupul, ursul), printre cele cu miros mediu, pisicasălbatică şi capra neagră, iar printre cele cu miros slab, iepurele.Gustul are ca organe de simţ corpusculii gustativi, situaţi la păsări înzona terminală a limbii, pe marginea ei şi pe cerul gurii. La mamifere,corpusculii gustativi sunt situaţi pe limbă şi pe cerul gurii. Simţul serveşte, cuprecădere, la consumul selectiv al hranei. Dar nu numai. De exemplu, în cazulunor mamifere foloseşte şi la depistarea intrării femelelor în călduri, prinsesizarea feromonilor eliberaţi în urină.Pipăitul este deservit de organele tactile, situate de regulă înapropierea orificiilor nazale şi a orificiului bucal. Foloseşte pentru selectareahranei, combinându-se într-un mod favorabil cu simţul mirosului şi cu cel algustului.Consideraţiile privind simţurile şi performanţele acestora, cuimportanţă aparte în practica vânătorii, nu pot fi încheiate fără precizarea cămarea majoritate a speciilor de interes vânătoresc, păsări şi mamifere, maiprezintă şi un pronunţat simţ al timpului. Aşa se explică menţinerea, cuprecizie, a orelor destinate anumitor activităţi circadiene de către majoritateaspeciilor de interes vânătoresc.33