Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

Culoarea sa generală este neagră-măslinie. De aproape se pot observa nuanţelebrune-ruginii pe cap, gât şi abdomen, precum şi nuanţe metalice purpurii şiverzui pe aripi. Ciocul lung, subţire şi uşor curbat în jos, este brun-verzui.Picioarele sunt brun-măslinii (planşa 41). În zbor ţine gâtul întins, combinândbătăile relativ repezi din aripi cu scurte planări. Emite ţipete diverse, însăspecifice, când zboară.Consumă lipitori, melci, larve şi viermi, motiv pentru care esteconsiderat folositor.În mai-iunie depune 3-5 ouă într-un cuib amenajat pe sol sau în sălciipe timp de inundaţii. Cloceşte numai femela, circa 21 de zile. Puii suntnidicoli.2.4.21. Cârsteiul de câmp (Crex crex L.)Altă denumire: Cristel de câmp.Recunoaştere: Pasăre uşor mai mare decât prepeliţa, cu picioare mailungi şi coloraţie generală brun-măslinie cu pete longitudinale roşcate. Arecorpul şi gâtul mai deschise şi pete alb-gălbui spre abdomen. Ciocul estecenuşiu-roşcat, iar picioarele cenuşii (planşa 47).Glasul masculului, foarte aspru, poate fi auzit din aprilie până în iulie,mai ales seara şi dimineaţa, în teren deschis.Se întâlneşte de obicei în fâneţe şi lanuri de cereale, fiind afectatputernic în perioada cositului. Mai mult fuge pieziş decât zboară. Când estezburătăcit se ridică puţin, cu picioarele atârnânde, şi se lasă repede jos.2.4.22. Cârsteiul de baltă (Rallus aquaticus L.)Altă denumire: Cristel de baltă.Recunoaştere: Este foarte asemănător cu cristelul de câmp, dar sedeosebeşte uşor de acesta prin penajul mai închis, ciocul roşu mai lung şiabdomenul dungat negru cu alb (planşa 47). Este oaspete de vară, întâlnit înstufărişuri, dar dificil de văzut.Prezenţa îi este trădată mai mult de sunetele puternice scoase în seriilungi. Este uşor de recunoscut după un sunet caracteristic, exploziv care sestinge treptat.152