Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

Este întâlnită doar iarna în România, de regulă în cârdurile de gârliţămare, în proporţie de doar 1-2%.Analizată de aproape este uşor de determinat (planşa 36). În zbor însăeste aproape imposibil de deosebit de gârliţa mare. Totuşi vânătoarea acesteispecii este interzisă.2.4.2. Gâsca cu cioc scurt (Anser brachyrhyncus B.)Este oaspete de iarnă, foarte asemănătoare cu gâsca de semănătură(planşa 35). Se deosebeşte de aceasta prin:ciocul evident mai scurt şi de culoare roz la mijloc, nu portocaliu;picioarele de culoare roz;subcaudalele albe, ce se văd ca o bandă mai lată;capul mai mic şi mai închis la culoare, iar spatele mai deschis, culuciu gri-albastru;mărimea mai redusă.Se deosebeşte uşor de gâsca mare, nu numai prin mărime, ci şi princoloraţia ciocului.2.4.3. Gâsca cu gât roşu (Branta ruficollis P.)Este o gâscă mică, de 1,5-2,0 kg, inconfundabilă datorită penajuluinegru cu pete roşii ruginii pe cap, guşă, gât şi piept, delimitate clar prin dungialbe (planşa 36). Sunetele şi zborul sunt de asemenea specifice.Soseşte iarna, de obicei o dată cu gârliţa mare, dar foarte rar zboarăamestecată cu aceasta. De regulă zboară în stoluri separate, dar nu în formaţie,ci asemănător stolurilor de ciori.Iernează de regulă în Dobrogea şi în nord-estul Bulgariei.2.4.4. Gâsca neagră (Branta bernicla L.)Apare foarte rar în România, ca oaspete de iarnă.Este o gâscă mică (1,5 - 2 kg), de culoare neagră-gri, cu abdomenulalbicios şi subcaudelele de un alb strălucitor. Prezintă două pete albe, în formăde semilună, poziţionate orizontal pe gât (planşa 35).146