Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

2.3.27. Turturica (Streptopelia turtur L.)Recunoaştere: Este specie de pasaj şi oaspete de vară în România.Soseşte în aprilie şi pleacă în septembrie. Pasajul este în toi între 1 şi 10septembrie.Biotopul preferat îl constituie pădurile de câmpie şi cele din zona dedeal, limitrofe terenurilor agricole.Se recunoaşte uşor după penajul brun-roşcat, pătat cu negru,abdomenul alburiu şi gâtul, capul şi guşa uşor roşcate. Pe gât prezintă, de oparte şi de cealaltă, două semiluni negre. Coada este negricioasă cu vârful alb(planşa 48).Glasul este inconfundabil, de la acesta provenindu-i şi numele.Reproducere: Este o specie strict monogamă, care depune două pontepe an, de câte două ouă. Cuibul este amenajat în tufe sau în arbori, la micăînălţime (2 - 3 m). Incubaţia este scurtă (14 zile), puii rămânând doar douăsăptămâni în cuib, apoi încă o săptămână pe ramuri în preajma cuibului. Lavârsta de o lună sunt deja buni zburători.Vânarea: Se vânează în perioada 15 august – 28(29) februarie, cu armalisă şi alice de 2,0 - 2,5 mm. Metoda cea mai des folosită este pânda la locurilede hrănire sau de băut apă. Este apreciată pentru zborul foarte iute, tirul dificilşi carnea gustoasă.2.3.28. Guguştiucul (Streptopelia decaocto F.)Este o specie alohtonă, devenită sedentară în România, asemănătoareca aspect cu turturica, dar de dimensiuni puţin mai mari decât aceasta. Sedeosebeşte de turturică prin culoarea generală cafeniu-cenuşie, prin semilunaneagră localizată pe ceafă şi prin coada mai lungă, negricioasă la bază şi cumai mult alb la vârf decât la turturică (planşa 48). Cuibăreşte şi se odihneştepreponderent în localităţi.Depune câte două ouă, de mai multe ori pe an, în cuiburi amenajate înpomi fructiferi, dar şi în arbori, în construcţii părăsite, sub streşini de casă, încrânguri etc. Puii sunt nidicoli.Este o specie interesantă pentru vânătoare, dar cu un zbor mai lentdecât turturica, favorabil exersării tirului la început de sezon. Perioada de136