Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

De reţinut însă că din toate aceste populări au reuşit doar cele dinFinlanda şi Cehia, singurele ţări europene în care cerbul de Virginia esteaclimatizat în prezent.Se susţine, deşi neconvingător, că cele două populaţii din cele două ţăriar aparţine unor subspecii distincte: Odocoileus virginianus virginianus înCehia, care prezintă trofeu tipic, şi Odocoileus virginianius borealis înFinlanda, care ar prezenta trofeu atipic. În realitate, finlandezii nu fac aceastădistincţie, iar trofeele studiate în Finlanda au fost, fără excepţie, tipice.Descriere: Cerbul de Virginia seamănă ca formă şi se apropie camărime de cerbul lopătar. În perioada de vară are o culoare galben-roşcatăuniformă, mai închisă pe spinare şi mai deschisă pe flancuri. Părul de iarnăeste maro-cenuşiu. Pete albe apar în partea inferioară a maxilarului, a gâtului,a corpului şi pe interiorul picioarelor. Coada, lungă de cca. 30 cm, esteaproape neagră deasupra, dar de un alb imaculat pe dedesubt. În fugă coadaeste ţinută drept în sus, mărind suprafaţa de avertizare a oglinzii. Capul estemai închis la culoare decât corpul, iar bărbia este brăzdată de o dungătransversală neagră (planşa 51).Dimorfismul sexual este puternic evident, datorită faptului că masculiisunt mai mari şi poartă coarne, cu 10, maximum 16 vârfuri.Longevitate: 15-20 de ani.Sunete: Boncăneşte în perioada de rut.Urme: Urmele tipar ale cerbului de Virginia sunt cu puţin mai maridecât urmele de căprior, desfăcute mai puternic pe zăpadă şi cu capeteleimprimate aproape paralel.Simţuri: Are miros şi auz foarte fine, dar văzul mai puţin dezvoltat.Biotop: Cerbul de Virginia este un animal de pădure, care iese doarnoaptea în poieni să se hrănească. O dată speriat se deplasează la distanţerelativ mari, în linie dreaptă, şi nu revine foarte curând la vechiul loc.Hrana: Nu este pretenţios faţă de condiţiile de hrănire, necesitând însăo reţea hidrologică suficient de densă. Acceptă hrana administrată, chiar dacănu este de cea mai bună calitate.Duşmani: Lupul ar putea fi cel mai periculos duşman natural a cerbuluide Virginia. Câinele hoinar şi şacalul pot fi şi ei duşmani potenţiali. Puii suntomorâţi însă şi de vulpe.Sociabilitate: Este o specie sociabilă, în afara perioadei de rut trăind încârduri mai mici sau mai numeroase, formate din ciute, viţei şi suliţari ori dinmasculi.160