Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

Exemplarele din ambele sexe sunt de culoare neagră, cu capul, gâtul şipieptul de culoare negru lucios. Spatele este negru-măsliniu mat. Guşa, subformă de sac, este lipsită de pene şi are culoarea alb-murdar spre galben.Picioarele negre au membrană interdigitală completă. În haină de nuntă arecâteva pene zbârlite pe cap, iar exemplarele mature prezintă pete albe pe gât şipe flancuri. Ciocul, lung şi subţire, este întors la vârf pentru a facilita prindereapeştelui (planşa 41). Înoată foarte bine şi se scufundă mult în apă, fugărindpeştele pe care-l ajunge din urmă ca şi vidra. Se hrăneşte aproape exclusiv cupeşte.Trăieşte în colonii, se deplasează de regulă în stoluri, dar vâneazăsolitar.După efectuarea scufundărilor stă la soare, cu aripile deschise, pentrua-şi zvânta penajul. Acesta, spre deosebire de cel al altor păsări acvatice, nueste protejat prin ungere, deoarece glanda uropigiană lipseşte la cormoran.În luna aprilie femelele depun 3-4 ouă, în colonii de cuiburi amenajateîn arbori. Puii sunt nidicoli şi nu pot zbura decât la 8 săptămâni.2.4.18. Cormoranul mic (Phalacrocorax pygmaeus P.)Este foarte asemănător cormoranului mare, de care se deosebeşteevident prin mărimea mult mai redusă (planşa 41). Este ca şi ceilalţi cormoranioaspete de vară, atât în Delta Dunării cât şi pe lacurile interioare, inclusiv deacumulare. Cuibăreşte în colonii amplasate în arbori situaţi lângă lacuri şirâuri. Zboară cu bătăi de aripi mai dese decât cormoranul mare.2.4.19. Cormoranul creţ (Phalacrocorax aristotelis P.)Este asemănător celorlalţi cormorani, dar se situează ca mărime întreaceştia. Are corpul mai închis la culoare, prezentând primăvara un moţspecific pe creştet, poziţionat însă spre frunte, nu spre ceafă precum lacormoranul mare (planşa 41).2.4.20. Ţigănuşul (Plegadis falcinellus L.)Este o pasăre migratoare, oaspete de vară în perioada aprilieoctombrie.Se întâlneşte frecvent în Delta Dunării şi foarte rar în sudul ţării.151