Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

În cele mai multe ţări însă, în care proprietatea era considerată sacră şiinviolabilă, dreptul de vânătoare a revenit proprietarului de teren, legiferândusecă acesta are dreptul de a împiedica orice vânător să vâneze pe proprietateasa. Dreptul de vânătoare a devenit, în acest caz, un drept domenial sau dreptfunciar.În evul contemporan, abordarea dreptului de vânătoare a continuat sărămână diversificată în diferite ţări.Regimul domenial sau funciar a prezentat şi prezintă însă douăvariante:a) regim domenial nelimitat, în care dreptul de vânătoare aparţineproprietarului de teren indiferent de întinderea proprietăţii sale;b) regim domenial restrictiv, cu restricţii în ceea ce priveşteîntinderea (mărimea) proprietăţii, care nu putea fi mai mică de oanume suprafaţă; aceasta a fost regimul juridic statuat în România,în perioada interbelică.În toate ţările cu regim domenial, vânatul viu a fost şi este încontinuare considerat „res nullius”, dar dreptul de vânătoare revineproprietarului de teren.Regimul regalian sau fiscal considera vânatul ca aparţinând statului,asemenea dreptului de vânătoare, dând doar statului dreptul de a exploatafondul cinegetic în două moduri:a) direct, în regie proprie;b) prin concesionare, precum în România după ce de-al doilearăzboiului mondial.Concesionarea s-a făcut, la rândul ei, prin două modalităţi:a) statul elibera vânătorilor permise în baza cărora aceştia puteau vânape întreg teritoriul ţării;b) statul arenda vânătorului dreptul de vânătoare în exclusivitate pe oanumită suprafaţă de teren şi o anumită perioadă de timp.Mai exista doar un al treilea regim vânătoresc şi anume regimullibertar, un regim considerat al libertăţii absolute şi generale de a vâna. ÎnEuropa nu se întâlneşte însă un asemenea regim, considerat primitiv, motivpentru care nu-l vom detalia.337