Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

încât să cuprindă condiţii medii de viaţă pentru vânat. Aşadar nu trebuie optatnici pentru terenurile cu densităţile cele mai ridicate, nici pentru cele cudensităţile cele mai mici de vânat.De asemenea, aceste suprafeţe vor trebui să totalizeze împreună unprocent de 5-10% din suprafaţa terenurilor agricole din fondurile de vânătoareşi de 10-20% din suprafaţa pădurii din acestea, pentru ca rezultatele să fierelevante.Suprafeţele de probă se parcurg cu gonaci, suficient de apropiaţi pentrua stârni tot vânatul existent spre linia de observatori. Observatorii, care stau peloc, vor număra şi nota, pe specii şi la unele dintre acestea şi pe sexe şicategorii de vârstă, vânatul care a trecut prin porţiunea ţinută sub observaţie.De obicei se numără doar vânatul care trece prin dreapta fiecărui observator, înspaţiul care-l desparte de următorul.Pentru folosirea unui număr cât mai mic de gonaci se aleg suprafeţe deprobă de formă dreptunghiulară, care se „bat” paralel cu latura mai lungă aacestora. Aceste suprafeţe se stabilesc şi se delimitează în terenul agricol cuţăruşi, astfel încât să aibă, în măsura în care este posibil, 500 x 2000 m. Nu seexclude însă nici posibilitatea alegerii unor suprafeţe mai înguste şi mai lungi,chiar de 50 m sau 100 m lăţime, şi de 2-5 km lungime, parcurse de 2-3bătăiaşi, însoţiţi de câini scotocitori, deoarece necesită cheltuieli mult maireduse, iar rezultatul poate fi uşor mai relevant.La sfârşitul fiecărei acţiuni se totalizează rezultatele din respectivelesuprafeţe de probă. Apoi se totalizează rezultatele din suprafeţele de probăsituate în pădure şi separat din cele situate în spaţiul agricol. În final, efectivelede vânat din pădure şi efectivele de vânat din terenul agricol se calculeazăfolosindu-se formula clasică:E =Ss• n, în care:E = efectivul real;S = mărimea suprafeţelor de pădure şi, respectiv, de teren agricolproductiv cinegetic din fondul de vânătoare;187