Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

Locurile de odihnă, de zvântare şi eventual de nidificare constituie oaltă categorie de amenajări. În interiorul vegetaţiei acvatice înalte (stufului şipapurii) există ochiuri de apă liniştită, ferite de vânt şi de deranj din parteaomului şi din partea unor dăunători naturali ai păsărilor acvatice, în care pot fiamenajate platforme mici, pe stâlpi ori plutitoare, cu puţin deasupra niveluluioglinzii apei (10-15 cm) şi, respectiv, pe oglinda apei. Dimensiunile de cca.1,0x1,0 m sau 0,80x1,20 m sunt potrivite.Aceste platforme sunt căutate de raţe, în special în perioada în care auboboci mici, pentru a se odihni, a se însori şi pentru a-şi zvânta penajul.Deoarece bobocii pot urca greu pe platformele aşezate pe pari, mai alescând oglinda apei scade cu mai mult de 10-20 cm sub acestea, apare necesarăamenajarea unor scăriţe de urcare, pe părţile laterale ale platformei. Scăriţeleconstau în scânduri poziţionate oblic, cu traverse bătute des pe partea lorsuperioară, aşa încât şi puii să se poată căţăra fără probleme.Pe astfel de platforme de odihnă pot fi instalate şi coşuri sau lădiţepentru cuibărit, preluate repede în stăpânire de raţele sedentare.Amenajările descrise contribuie într-o oarecare măsură, alături dehrănirea complementară şi amenajarea de cărări, la sporirea atracţieibazinelor acvatice pentru păsările de interes cinegetic, la reţinereaacestora pe loc, la atragerea altor păsări de apă aflate în pasaj şi, în final,la creşterea bonităţii terenului şi a efectivelor acestor specii pentruvânătoare.Edificarea standurilor pentru vânătoare, foarte diversificate în privinţaconcepţiei, sunt de natură să întregească amenajarea terenurilor umede pentruvânatul de apă şi pentru vânătoare.De la început trebuie atrasă însă atenţia asupra necesităţii de a lăsaliniştite locurile de hrănire, de adăpost şi mai ales de înnoptare, aşa încâtpăsările să nu fie speriate, şi din acest motiv, să părăsească terenul dupăprimele vânători. Vânătoarea la locurile de hrănire şi de înnoptare nu este eticăşi, în plus, conduce, mai ales atunci când se practică seara, la pierderi inutilede păsări împuşcate.Vânătoarea la păsări de apă, pentru a se practica durabil, trebuie să sedesfăşoare în cursul dimineţii, pe traseele de plecare şi venire din şi sprelocurile de odihnă. Astfel practicată, de 1-2 ori pe săptămână, vânătoareapoate da rezultate satisfăcătoare în mod continuu. O singură vânătoare de seară214