Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

De regulă pasajul începe în martie şi ţine până în mai, neproducându-se„căderi” dense la sitari. În octombrie-noiembrie şi chiar mai devreme are locpasajul invers, dinspre nord spre sud.Reproducere: Masculul desfăşoară zborul nupţial de seară şi dedimineaţă, în căutarea femelei care-l aşteaptă pe sol, după apariţia luceafăruluide seară şi, respectiv, înainte de dispariţia celui de dimineaţă. Împerecherea areloc pe sol. Femela depune în medie 3-5 ouă, pe care le cloceşte singură timpde 22-24 de zile. De obicei femela scoate două rânduri de pui, prima dată înaprilie-mai, iar a doua oară în iulie-august.Puii sunt nidifugi, la 4 săptămâni devenind deja zburători. Până lavârsta de un an pot fi deosebiţi de adulţi prin configuraţia primei remige, carela pui are marginea colorată zimţat mai închis, pe când la adulţi este alburie.Se susţine că în caz de pericol femelele îşi mută puii în zbor, ţinându-i strânscu picioarele, ori între cioc şi piept, ipoteză insuficient cercetată.Vânare: Este una dintre speciile cele mai apreciate de vânători, atâtpentru tirul oferit, cât şi pentru raritatea sa şi pentru gustul deosebit de bun alcărnii. Se împuşcă la pândă, la goană şi, cel mai elegant, la picior cu câinele devânătoare. Perioada legală de vânare este 1 septembrie – 28(29) februarie, lasitar trăgându-se cu alice mici, de 2,0 mm, maximum 2,5 mm.Trofeul îl constituie „peniţa pictorului” sau „pana pictorului”, de faptpana dinaintea primei remige, şi pămătuful (pensuliţa) din jurul târtiţei.2.3.18. Becaţina comună (Gallinago gallinago L.)Altă denumire: Becaţină.Recunoaştere: Este cea mai comună şi mai frecvent întâlnită dintrebecaţine, fiind considerată, ca şi celelalte becaţine, specie de pasaj prin ţaranoastră.Trece prin România în perioadele martie-aprilie şi septembrienoiembrie.Începutul lunii decembrie nu o prinde, de regulă, în ţară. Totuşi,foarte rar, rămân câteva exemplare să ierneze la noi şi atunci doar în mlaştinileîn care apa nu îngheaţă. Puţine exemplare rămân şi vara pentru a cuibări înzonele umede din România.Ca aspect general seamănă cu sitarul, de care se deosebeşte evidentprin mărime, fiind mult mai mică, şi prin coloraţie, fiind mai surie. Se mai122