Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

specia, care a fost adaptată să vieţuiască la altitudini mai reduse,lucru dovedit de fosile, a fost împinsă spre crestele munţilor de om, unde nu areuşit să se adapteze perfect, până acum; chiar dacă astăzi o întâlnim până la4.000 m altitudine, trebuie să remarcăm că o întâlnim în munţi cu ierni relativblânde;numărul femelelor dintr-o populaţie de capră ibex nu depăşeşte 45%,iar femelele nasc de regulă o dată la 2 ani, numai câte un singur ied, ceea ceexplică sporul natural relativ redus.Descriere: Capra de stâncă este considerată, datorită taliei şi trofeului,regina tuturor caprelor din masivele muntoase. Masculul, care atinge până la100-120 kg, are un trofeu impunător de până la 1 m lungime şi 15 kg greutate,spre deosebire de femelă, care atinge doar 50-55 kg şi are un trofeu demaximum 25 cm. Aşadar dimorfismul sexual este puternic evident.Culoarea ambelor sexe este de la brună-gălbuie bătând în cenuşiu pânăla brună-arămie închis (planşa 53).Longevitate: 15-20 de ani.Simţuri: Are mirosul şi auzul foarte bune, iar văzul excelent spredeosebire de capra neagră care nu vede bine decât la distanţă.Biotop: Capra de stâncă este un animal de stâncărie, care ocupă unhabitat superior altitudinal caprei negre. De la această regulă, literatura despecialitate citează excepţii rare, când animalele se localizează şi la limitasuperioară a pădurii (în Elveţia). Sezonier, caprele de stâncă fac deplasărialtitudinale, în căutare de hrană sau determinate de rut, deoarece masculii suntlocalizaţi mai sus, în ciopoare separate faţă de femele.Iarna, doar o parte dintre caprele de stâncă rămân să ierneze pe teraseleînsorite din golul de munte. Celelalte coboară, după prima zăpadă, sprepunctele de furajare. La acestea din urmă s-a observat o tendinţă dăunătoare deîmblânzire.Caprele de stâncă sunt excelente căţărătoare, dar evită zăpada maredeoarece nu sunt adaptate pentru aceasta (au picioare scurte, fără membranăîntre copite). Se feresc de vânturi puternice şi suportă greu ploile îndelungate.Hrana: Este o specie puţin pretenţioasă faţă de hrană, având acelaşiprofil alimentar ca şi capra neagră. În literatura de specialitate este subliniatăpreferinţa acesteia pentru graminee, menţionându-se cu titlu aparte Festucavaria. Trebuie subliniat că se mulţumeşte cu gramineele nepăscute de capraneagră, cu arbuşti, muşchi, licheni etc.163