Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

emarca şi adaptarea de excepţie la frigul ce domneşte în ţările nordice, prinacoperirea cu peri a nărilor, picioarelor şi chiar a degetelor iarna.În timpul verii penajul capătă o nuanţă maro-castanie pătată, cu aripilealbe. Primăvara, în perioada împerecherii, masculii au doar capul, gâtul şipartea superioară a pieptului maro-castanie pătată, spre deosebire de femelăcare năpârleşte mai repede şi îmbracă penajul de vară. Masculul prezintă şidouă pete roşii nude deasupra ochilor.Penajul îi permite camuflarea eficientă în mediul său natural şidisimularea faţă de prădătorii specifici şi faţă de om (planşa 57).Biotop: Este răspândită în ţinuturile cu arbuşti sălbatici, situate de lanivelul mării până pe la maximum 900 m altitudine. Mai des este întâlnită însăîntre 300 şi 600 m. Se consideră ataşată locului său de trai, însă iarna se poatedeplasa mai mulţi km în căutare de hrană.Hrană: Consumă frunze, amenţi, muguri, mlădiţe tinere, fructe alearbuştilor, anumiţi muşchi şi licheni, în funcţie de oferta trofică a zonei săraceîn care vieţuieşte. Pentru a ajunge la hrană, sapă tunele sub zăpadă.Reproducere: Deşi cocoşii execută grupat jocuri nupţiale în nopţile deprimăvară, scoţând un sunet asemănător unui râs nazal, pe care-l repetă şi cândîşi iau zborul, potârnichea de tundră rămâne totuşi, o specie monogamă. Varatrăieşte în perechi, iar în restul timpului în stoluri familiale. Înainte deîmperechere, masculul ocupă un teritoriu în care încearcă să atragă femelaprintr-un alt joc nupţial. Acesta constă în zboruri planate până la limitateritoriului, unde se ridică brusc în sus bătând din aripi, ca apoi, cu gâtul şicapul întinse şi coada desfăcută, să se lase spre sol.După acuplare, prin luna mai, femela sapă o mică groapă în sol pe careo garniseşte cu ierburi şi muşchi. Amplasarea cuibului este bine ascunsăprintre tufişuri.Cuibul are 8-12 ouă, pe care le cloceşte doar femela.Puii sunt nidifugi şi pleacă din cuib la o oră după eclozare. La douăsăptămâni sunt capabili să zboare.Obiceiuri: Familia rămâne în grup familial până toamna, ca apoi iarnaastfel de grupuri să se adune în cârduri mai mari pentru a ierna împreună.Vânare: Prezintă interes vânătoresc aparte, datorită efectivelor relativmari şi frumuseţii vânătorii cu câini de aret.174