Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

Aspectul menţionat al protecţiei speciilor de vânat nu presupune însăcă prejudiciile cauzate de acestea pot fi tolerate în totalitate sau în oricecondiţii. Legea stabileşte obligaţii atât pentru gestionarii fondurilor devânătoare, cât şi pentru producători, iar prejudiciile se impun a fi suportate,într-un fel sau altul, de fiecare dintre părţi.În principiu, gestionarii sunt obligaţi să se străduiască să menţinăvânatul cât mai mult timp în pădure, în efective şi în structuri optime, iarproprietarii de culturi şi animale domestice să şi le păzească eficient, aşa cumse păzeşte proprietatea oriunde în lume. Este evident că ambele părţi trebuie săcoopereze în sensul îndepărtării vânatului din zonele în care pot cauza efectivprejudicii.Teoretic, menţinerea efectivelor de vânat la niveluri şi în structurioptime, completată cu măsuri de hrănire complementară în pădure, în locurispecial amenajate, poate diminua mult prejudiciile produse de vânat. Datăfiind firea hoinară a vânatului şi concentrările lui sezoniere în locuri propicehrănirii, prejudiciile nu pot fi însă, în totalitate, evitate. Este motivul pentrucare, în astfel de cazuri, se impune intervenţia omului, vânător sau proprietar,în scopul sperierii şi a îndepărtării vânatului din zonele ameninţate. În situaţiide excepţie, împuşcarea vânatului în locurile unde revine periodic pentruhrănire rămâne singura modalitate, deşi extremă, de soluţionare a problemei.În contextul expus, se va schiţa, în continuare, un complex de măsuriadaptabile fiecărei specii de vânat, pentru diminuarea sau evitarea înregistrăriide prejudicii cauzate de acestea:1. Plecând de la premiza, nu întotdeauna reală, că majoritatea speciilorde vânat, care ne interesează din punct de vedere al prejudiciilor produse,găsesc în pădure liniştea necesară şi adăpost mai bun decât în spaţiul agricol,precum şi de la faptul că pădurea oferă, în perioada de vegetaţie, toatecondiţiile necesare de viaţă (hrană diversă, apă pentru băut şi de scăldat, sareetc.) se poate conta, teoretic, pe şansa menţinerii vânatului în pădure. Încondiţiile în care pădurea se păşunează sau se exploatează pe suprafeţe mari înperioada care ne interesează, dacă trupurile de pădure sunt mici iar deranjulcauzat de om este frecvent şi dacă celelalte cerinţe ale vânatului faţă de loculde trai (hrană, apă, sare etc.) nu sunt îndeplinite, acesta o va părăsi temporar şise va stabili în mijlocul câmpului cultivat ori lăsat pârloagă, unde inevitabil vaproduce şi prejudicii. În astfel de situaţii o parte din vină revine şi celui caredetermină, direct sau indirect, plecarea vânatului din pădure, nefiind exoneraţi227