Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

în mistreţii blocaţi în nămeţi, aflaţi în imposibilitatea de fugă;în vânatul care, împins de foame, intră în sate ori în cel care, în cazde inundaţii, îşi găseşte salvarea pe movile, ridicături etc.Tot din motive de etică, vânătorii corecţi au renunţat să mai utilizezemetodele de captură masive şi neselective. De exemplu, ei nu trag la grămadăsau în stol, nu exagerează nici în privinţa vânătorii în cerc şi nici a vânătorilorcolective, întrucât toate acestea sunt prea eficiente şi lasă prea puţine şanse descăpare vânatului, transformând vânătorul în simplu puşcaş. De asemenea,vânătorii corecţi se abţin să tragă peste distanţele eficiente de foc, pentru a nurăni inutil vânatul în speranţa că poate au vreo şansă să-l dobândească.Tot etica vânătorească obligă vânătorul să-şi recupereze vânatulîmpuşcat (de pe apă, din desişuri etc.) şi pe cel rănit. Vânătorului nu-i esteîngăduit să tragă în condiţii în care nu are certitudinea că poate recuperavânatul. Gestul de a trage oricum şi de a lăsa vânatul împuşcat abandonat înteren este considerat mai mult decât nesăbuit.Aşa este considerată şi abandonarea vânatului rănit, care trebuieurmărit cu perseverenţă şi găsit pentru a i se da lovitura de graţie, curmându-iseastfel suferinţele cauzate de focul insuficient de atent tras. Numai că, laurmărirea vânatului mare, sunt anumite reguli de cunoscut şi de respectat, care,într-un anume fel, au legătură tot cu etica vânătorului. Graba de a urmărivânatul mare rănit, imediat după focul de armă, poate avea un efect contrarcelui scontat, deoarece vânatul mare odată ridicat se duce departe, diminuândşansele vânătorului de a-l mai găsi şi de a-i mai da lovitura de graţie.Urmărirea vânatului mare rănit este în general o treabă anevoioasă,care cere cunoştinţe, răbdare şi curaj, mai ales în cazul ursului şi al mistreţului.De aceea, în astfel de situaţii se impune a fi acceptat ajutorul paznicului devânătoare sau al unui camarad cu experienţă pentru a nu risca pierdereavânatului rănit şi moartea acestuia în chinuri ori schilodirea lui pentru totrestul vieţii.Pentru evitarea unor astfel de situaţii neplăcute, este de preferat cavânatul să se ducă neatins decât să fie rănit. Ai făcut totul pentru a-l dobândi,dar n-a fost să fie aşa. Bucură-te că sorţii i-au fost favorabili vânatului şi nul-ai rănit. Altădată şansa va fi probabil de partea ta.Regulile de etică vânătorească privesc însă şi vânatul împuşcat. Şiacesta trebuie respectat ca un adversar corect învins, care a plătit cu viaţa311