Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

pare atât de greoi. Loviturile şi muşcăturile sale sunt deosebit de periculoase,prin rănile adânci şi prin infecţiile grave pe care le produce.Vânare: Deşi este strict interzis la vânătoare prin convenţiiinternaţionale, pentru motivul că este în real pericol de dispariţie în Europa,ursul se vânează totuşi în România, bineînţeles limitat şi motivat de cauzareade prejudicii sau de necesitatea unui management favorabil populaţiei acesteispecii. Ursul se poate împuşca aşadar la noi, în limitele şi în condiţiile stabilitede autoritatea publică centrală care răspunde de mediu. Arma cu glonţacceptată pentru vânarea ursului trebuie să aibă de la calibrul 7 x 64 în sus.Metodele admise la vânătoare sunt goana, dibuitul şi pânda. Pânda la nadă şivânarea ursului la bârlog sunt strict interzise şi considerate infracţiuni. Aceastadeoarece extragerea selectivă a masculilor dominanţi conduce la lupte aprigeîntre urşii mai tineri, care urmează pe scară ierarhică, şi la omorârea puilorursoaicelor de către cel ce preia supremaţia, în scopul repetării, cu un an maidevreme, a montei în vederea perpetuării propriilor urmaşi.Trofee convenţionale sunt considerate blănurile şi craniile, iarneconvenţional osul penian.Ocrotire şi îngrijire: Ursul care este adaptat să depăşească iarnadormitând, nu are nevoie de ocrotire şi îngrijire din partea omului. Din contră,amestecul nostru în viaţa ursului, printr-o hrănire complementară nejustificată,mai ales toamna, îl poate face dependent de om în timp, modificându-i stilulde viaţă. De aceea, hrănirea complementară trebuie făcută cu multdiscernământ, exclusiv primăvara, dar în nici un caz în scopul atragerii lui laobservatoare pentru a-l împuşca.Pagube: De regulă, în sarcina urşilor se pun mai multe prejudicii decâtfac. Fiind relativ greoi, comparativ cu alte specii de vânat, nu se comportă caprădător tipic. Totuşi poate prinde vânat, în special rănit sau bolnav şi, maifrecvent, animale domestice. Mai produce pagube în culturile agricole, înspecial în cele de ovăz şi de porumb, precum şi în livezi.Pentru diminuarea acestor pagube trebuie dusă o politică cinegeticăraţională, în sensul menţinerii efectivelor de urşi la un nivel apropiat deoptimul terenului şi, ceea ce este mai important, într-o structură sănătoasă pecategorii de vârstă şi sexe.Hrănirea de abatere a atenţiei de la alte resurse alimentare, practicatăraţional la punctele de hrănire, dă oarecare rezultate.99