Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

Lovit în ficat, vânatul sângerează închis, aproape închegat, iar în sângese pot observa mici părţi din acesta. La o astfel de lovitură, vânatulreacţionează diferit: dacă ficatul e lovit în plin, vânatul se cocoşează murinddupă parcurgerea a 200-300 de metri; dacă este atinsă doar partea inferioară alobilor, vânatul poate sări în sus, dar nu aşa de sus ca atunci când este lovit îninimă, iar dacă marcarea focului este slabă, ficatul poate să fie atins în parteade sus. În ambele cazuri vânatul se culcă dacă nu este imediat urmărit.Urmărirea poate începe după 2-3 ore, timp în care vânatul devine epuizat saumoare. Altfel îşi poate aduna ultimele puteri, îndepărtându-se la distanţe mari,greu de urmărit.Împuşcarea în rinichi este urmată, de regulă, de prăbuşirea părţiidinapoi a corpului după care vânatul se ridică tremurând crispat. Nu mergedeparte, se culcă şi moare în chinuri mari, dar numai după 5-6 ore.La lovitura în stomac sau în intestine, vânatul se cocoşează ori zvârledin picioarele posterioare, ca apoi să se cocoşeze. Vânatul se culcă dacă nueste urmărit, iar moartea intervine târziu, la 15-20 ore. Într-o astfel de situaţie,vânatul trebuie lăsat să se răcească şi trebuie urmărit cu mare precauţie pentrua nu fi sculat şi pierdut.Dacă este lovit doar în muşchi, vânatul se scutură şi se depărtează, ranavindecându-i-se în marea majoritate a cazurilor. Sângerarea, la începutabundentă şi roşie, dispare treptat, până se opreşte de tot.Ideal ar fi ca vânatul să cadă în foc. Inevitabil însă, vor fi şi cazuri derănire a acestuia. A greşi, din acest punct de vedere, este omeneşte. Constituieînsă o adevărată crimă lăsarea vânatului rănit să se chinuie, fără a fi căutat şifără a i se da lovitura de graţie. Abandonarea vânatului rănit reprezintă, înplus, şi o pagubă însemnată adusă economiei cinegetice.Tehnica urmăririi vânatului mare rănit, spre deosebire de căutareavânatului mic care se face imediat, impune un oarecare timp de aşteptare, pânăce acesta se aşază şi se „răceşte”. Altfel este sculat şi, o dată cu oprireasângerării, există toate şansele ca acesta să fie definitiv pierdut.Oricum, în orice condiţii, vânătorul responsabil trebuie să nu aibălinişte, din motive de etică vânătorească, până nu găseşte vânatul rănit şi pânănu îi dă lovitura de graţie.285