Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

1.5.1. Unele adaptări morfologice şi anatomice întâlnite la păsăriMorfologia păsărilor reprezintă, în general, urmarea firească a adaptăriiacestora la zbor ca mijloc de locomoţie. În acelaşi timp, în cadrul morfologieipăsărilor se regăsesc şi alte adaptări specifice, impuse fiind de condiţiile deviaţă în care acestea trăiesc.Astfel capul, mai mult sau mai puţin sferic, este prelungit în faţă printruncioc conic scurt (prepeliţă), mediu (coţofană) sau lung (sitar), drept(becaţină, culic, sitar), încovoiat (cocoş de munte) sau turtit dorso-ventral(raţă, gâscă). Ochii sunt aşezaţi lateral, permiţând însă şi vederea în faţă, iargâtul, de regulă scurt, face trecerea spre un corp fusiform (becaţină), alungit(ţigănuş), turtit dorso-ventral (raţă, gâscă), ori rotunjit (porumbel, potârniche).Coada, alcătuită exclusiv din pene, este de obicei mai scurtă decât trunchiul şiare rol de cârmă în timpul zborului. Excepţie de la regulă face, de exemplu,fazanul a cărui coadă decorativă are caracter de pregnantă diferenţiere asexelor. Membrele anterioare sunt transformate în aripi, iar cele posterioare aupatru degete la toate păsările de interes vânătoresc, dintre care unul îndreptatînapoi. La unele dintre aceste specii, care trăiesc în mediu acvatic, apar, caadaptare la înot, membrana interdigitală completă (raţe, gâşte) sau lobiinterdigitali (lişiţă). La alte specii, cum sunt cocoşul de munte şi ierunca, apardoar iarna, ca adaptare pentru mersul pe zăpadă, vârzobii. Aceştia suntexcrescenţe cornoase, asemănătoare dinţilor de pieptene, situate pe degetelepicioarelor, cu rol în mărirea suprafeţei de sprijin.Segmentul de picior care precede degetele poartă denumirea de tars,scurt în cazul unor specii acvatice şi terestre bune zburătoare (raţe, gâşte,potârnichi, porumbei) şi foarte lung în cazul speciilor limicole (becaţine,ţigănuş, bătăuş) sau al altor specii de mal (stârci). Aceste păsări, care păşescfrecvent prin nămol, au în plus tarsul lipit complet de pene.Aspectul cu totul şi cu totul particular al păsărilor este dat însă deînvelişul din pene (penaj), care sunt formaţiuni cornoase ale pielii (epidermei),uscate şi lipsite de glande. De natură epidermică mai sunt ciocul, care acoperăfălcile, solzii de pe picioare şi ghearele.Toate cele de mai sus sugerează, aşa după cum s-a precizat, urmareafirească a adaptării morfologice a păsărilor la modalitatea de deplasare prinzbor, dar şi la condiţiile concrete de biotop în care diversele păsări vieţuiesc.Adaptări, în acelaşi sens, sunt regăsite şi din punct de vedere anatomic.27