Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

deosebeşte prin zborul rapid, în zig-zag, şi prin ţipătul nazal şi aspru emis cândse ridică.Coloraţia generală este maronie-sură, cu dungi galben-brune. Prezintăo dungă îngustă gălbuie pe creştetul capului, mărginită de două dungi mai latemaroniu-închis (planşa 42). Specific este faptul că are doar 14 rectrice, celeexterioare fiind de culoare neagră, cu vârful alb.Preferă terenurile mlăştinoase şi mocirloase, fiind frecvent întâlnităprimăvara şi toamna. Se hrăneşte cu larve din sol, pe care le caută cu ajutorulciocului lung şi drept, foarte asemănător celui de sitar.Puţinele exemplare care cuibăresc în România depun o pontă de 4 ouă,în luna aprilie. Este foarte probabil să depună şi o a doua pontă de înlocuire.De remarcat este zborul nupţial al masculului, care în picaj emitesunete asemănătoare behăitului de capră, prin vibraţia rectricelor răsfirate latrecerea curentului de aer printre ele.Vânare: Se face în perioada 1 septembrie – 28(29) februarie, cu alicede 2 mm. Metoda clasică este la sărite, preferabil cu câine pontator.2.3.19. Becaţina mică (Lymnocryptes minimus L.)Altă denumire: Surdă.Această becaţină este foarte asemănătoare cu becaţina comună, dar estemult mai mică.Are creştetul capului brun-închis la culoare, mărginit de două dungigalbene, iar în coadă are doar 12 rectrice (planşa 42). Pe spate se continuădesenul capului, cu o bandă brună-închis, mărginită de două linii galbene. Nuzboară în zigzag, ci flaturat. În zbor se observă coada ascuţită, ceea ce odeosebeşte de becaţina comună, care are coada rotunjită. Este tăcută şi suportăapropierea omului, de unde şi denumirea de „surdă”.Se vânează în perioada 1 septembrie – 28(29) februarie cu alice de 2 mm.2.3.20. Cocoşul de munte (Tetrao urogallus L.)Alte denumiri: Cocoş, gotcan, tătar, găină, gotcă, pui de cocoş demunte.Descriere: Dimorfismul sexual este evident. Cocoşul are culoareagenerală închisă şi pare negru privit de la distanţă. Văzut mai îndeaproape, se123