Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

Obiceiuri: Primăvara trăieşte în perechi, vara în familii cu pui, iar spretoamnă se strânge în stoluri nu prea numeroase. Numărul ciorilor grive pare săcrească iarna, în anumite zone sud-estice şi vestice, prin aportul de exemplareeratice venite dinspre nord.Reproducere: Perechile de ciori îşi amenajează sau îşi reamenajeazăanual cuiburile în arbori izolaţi, înalţi. Nu cuibăreşte niciodată în colonii, darcuiburile pot fi amplasate în arbori apropiaţi.Depune 4-6 ouă la începutul lunii aprilie. Femela cloceşte singură timpde 18 zile. Puii sunt nidicoli şi părăsesc cuibul doar după o lună. Devin maturisexual la un an.Vânare: Vânătorii sunt conştienţi de pagubele pe care le poate producecioara grivă şi au interesul ca efectivele acestei specii să fie menţinute la unnivel relativ redus. Până de curând s-a vânat fără nici un fel de restricţii, pe tottimpul anului, cu alice de 2,5 - 3,0 mm. Acum se poate vâna doar în perioada 1iunie – 31 martie, deoarece ni s-a impus acest fapt prin Directiva Păsări a U.E.Pânda şi apropiatul sunt metodele cele mai obişnuite de vânare. Eficientă sedovedeşte însă vânătoarea cu chemători şi cu atrape.2.3.36. Cioara de semănătură (Corvus frugilegus L.)Recunoaştere: Are penajul negru cu reflexe violacee metalice. Spredeosebire de corb, care este mult mai mare, şi spre deosebire de cioara neagră(Corvus corone corone L.) cu care se poate confunda în Banat şi sudulArdealului, prezintă „pantaloni” şi o porţiune de piele nudă la baza ciocului,de culoare deschisă (planşa 49). Puii zburători şi exemplarele juvenile se potconfunda cu ciorile negre tinere, deoarece nu prezintă decât cel mult unînceput de inel nud la baza ciocului.Este o specie sedentară şi eratică, frecvent întâlnită în Câmpia de sud aRomâniei, în Delta şi în Lunca Dunării. Iarna, efectivele acestei specii sporescenorm prin aportul exemplarelor venite din Ucraina şi din Polonia pentru adepăşi anotimpul nefavorabil în România.Hrana: Constă în vegetale diverse, seminţe şi fructe, insecte, viermi şilarve, dar şi în ouă şi pui de păsări. În perioada în care se făcea combatereaciorilor şi a coţofenelor cu ouă otrăvite cu stricnină, cele mai multe exemplaregăsite moarte aparţineau ciorilor de semănătură. Aceasta a constituit cea maielocventă dovadă despre pagubele aduse, de aceste ciori, sectorului cinegetic.141