Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

Simţuri: Cerbii au mirosul excelent, auzul bun şi văzul suficient debun.Habitat: Cerbul, care la origine a fost un animal de joasă altitudine, afost împins treptat, de civilizaţie, către zonele montane şi chiar subalpine.Acum cerbul este adaptat perfect zonelor de munte cu păduri întinse, carecuprind parchete şi enclave, precum şi izvoare cu apă, aşadar zonelor care-iasigură concomitent condiţiile necesare de linişte, de adăpost şi de hrană. Deaici şi-a extins arealul natural în jos, în multe zone de deal. La câmpie a fostreintrodus după 1980, iar populaţiile înfiinţate sunt deja stabile. Practic esteîntâlnit, în prezent, din golul de munte până în Lunca Dunării şi Dobrogea.Singura condiţie care pare să nu-l satisfacă pe deplin în zona de câmpie estelipsa de linişte, mai ales în pădurile cu suprafaţa sub 1000 ha.Hrana: Este exclusiv vegetală. Deficitară devine pentru cerb, ca dealtfel şi pentru celelalte specii plantivore, în perioada critică de iarnă. Deaceea, este suficient să fie abordată analiza acesteia iarna, când se compunepreponderent din lujeri, muguri şi uneori din scoarţă de copac, frunze verzirămase sub zăpadă, diverse ierburi uscate şi plantele verzi cultivate în zoneleagricole. Ghinda şi jirul constituie, în anii cu astfel de fructificaţii, hrană debază. Acceptă şi reacţionează bine şi la hrana administrată complementar deom: fân, frunzare, suculente şi concentrate.Duşmani: Lupul este duşmanul natural cel mai de temut al cerbului.Pagube mai reduse produc însă şi râşii, şi chiar urşii. Mai nou, câinii de lastâne şi cei semisălbăticiţi, precum şi şacalul apărut în multe zone de joasăaltitudine, tind să concureze lupul, mai ales în ceea ce priveşte prădareaviţeilor. Bolile ascunse, mai mult decât epizootiile foarte rar semnalate încazul cerbului, favorizează la rândul lor prădarea şi sporesc mortalitatea.Sociabilitate: Cerbul este un animal sociabil din toamnă până înprimăvară, perioadă în care masculii se grupează în cârduri de tauri, condusede un cerb tânăr, iar femelele în cârduri separate de ciute, conduse de ciuta ceamai în vârstă. În cârdurile de ciute sunt amestecaţi întotdeauna viţei şi uneori,cerbi din al doilea an. Doar cerbii bătrâni şi cei foarte puternici trăiesc solitar.Cârdurile se constituie după boncănit şi se desfac după ce zăpada s-a topit, pela sfârşitul lunii aprilie.În perioada împerecherii, cerbii puternici stăpânesc haremuri mici deciute (1-3 exemplare), mari (4-8) sau foarte mari (peste 10).47