Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

stufărişuri şi în plauri. Uneori este întâlnit în lanurile întinse de cereale şi înterenurile lăsate pârloagă din vastul câmp agricol. Datorită amplitudiniiecologice foarte mari, arealul mistreţului se întinde practic din golul de muntepână pe ţărmul mării.Este ataşat locului de trai numai în măsura în care acesta îi oferăcondiţiile minime necesare vieţuirii (hrană, linişte şi adăpost). În situaţiile încare aceste condiţii nu îl satisfac, acesta se deplasează până la 20 - 30 km şichiar mai mult, în căutare de locuri mai favorabile.Hrana: Mistreţul este omnivor tipic şi mănâncă aproape tot ceea ceeste comestibil, la suprafaţa solului şi din sol. Hrana din sol o descoperă dupămiros, o scoate cu râtul, dar şi prin scurmare cu piciorul din faţă, o alegesuperficial, folosindu-se de rât şi de limbă, şi o ingerează în amestec cupământ, folositor digestiei. Constituie hrană pentru mistreţ: verdeţurile şi chiarlujerii unor specii forestiere, rădăcinile, rizomii, bulbii şi tuberculii, fructelecărnoase, nucoase şi seminţele forestiere, cerealele şi seminţele agricole,animalele nevertebrate şi vertebratele mici şi chiar mijlocii, cadavreleanimalelor mari, humusul şi putregaiul din sol în condiţii extreme.Omoară vertebratele prin scuturare, după obiceiul prădătorilor.Duşmani: Lupii sunt duşmanii principali ai mistreţului. Duşmani detemut sunt şi urşii şi câinii de la stâne. Râşii, şacalii, câinii hoinari şi chiarvulpea pot deveni şi ei, în anumite condiţii şi mai ales pentru progenitură,prădători. Mistreţul se teme de urşi, de lupi şi de câinii de la stâne retrăgândusedin faţa acestora în desişuri, unde se poate apăra. Pe ceilalţi duşmani îineglijează, dar îi fugăreşte din preajma progeniturii.Sociabilitate: Mistreţul este sociabil. Scroafa cea mai bătrână,împreună cu urmaşele acesteia care sunt mame, cu scroafele sterpe, cu godaciişi cu purceii descendenţi din familie formează o grupare familială, denumităciurdă sau cârd. Această grupare este condusă de scroafa cea mai în vârstă. Încadrul ciurdelor, vierii tineri sunt acceptaţi până la vârsta de un an. Dupăaceastă vârstă vierii se retrag şi formează, până toamnă, asocieri de câte 3-4vieruţi tineri. De foarte multe ori, vieruţii singuratici se localizează înapropierea unui vier solitar, probabil pentru o eventuală protecţie împotrivaprădătorilor. Vierii puternici şi cei bătrâni trăiesc solitar.63