Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

4.1.2. Metode de vânătoare individualăSunt acele categorii de metode de vânătoare în cadrul cărora vânătorulîşi valorifică cel mai bine cunoştinţele de etologie a vânatului. Sunt practicatecu succes doar de către cei care ştiu unde, când şi cum să caute vânatul dorit.Practic, metodele de vânătoare individuale nu sunt exercitate întotdeaunasimplu ci, din anumite considerente, prin combinarea acestora. De exemplu,apropiatul se poate combina cu scurte răgazuri de pândă sau de ademenire avânatului cu ajutorul chemătorilor.Vânătoarea la pândă constă în aşteptarea vânatului, la anumite ore, înlocurile de odihnă sau de hrănire ori în trecătorile frecventate spre acestelocuri. Avantajul metodei, care necesită multă răbdare, constă în faptul căvânătorul nu nelinişteşte terenul şi poate observa bine vânatul înainte de atrage. Oferă în plus numeroase posibilităţi de observare a comportamentuluivânatului din libertate şi de petrecere a unor ore liniştitoare în natură. Reuşitavânătorii la pândă depinde însă, în afara cunoaşterii etologiei vânatului, deposibilităţile de camuflaj şi de folosirea corectă a curenţilor de aer.Observatoarele înalte sunt deosebit de utile, în astfel de cazuri, deoarecevânatul are rar obiceiul să privească în sus, iar curenţii de aer duc mirosuldeparte. Metoda dă bune rezultate la vânătoarea de cervide, mistreţ, urs, lup,vulpe, viezure şi de alte specii prădătoare. Pânda se poate face la trecători, lanadă, dar şi la vizuină, după caz. Metoda este interzisă pentru vânareaiepurilor, fazanilor şi potârnichilor la hrănitori ori de la apusul până la răsăritulsoarelui, precum şi a cervidelor şi caprelor negre la hrănitori şi la sărării.Vânătoarea la dibuit sau apropiat constă în deplasarea vânătoruluispre vânat, folosind terenul şi curenţii de aer, până la o distanţă potrivită detras. O variantă a acestei metode o constituie apropiatul pe urma proaspătlăsată în zăpada moale, practicată în trecut la iepure şi la jder, iar în prezent,ocazional, la mistreţ. Presupune, ca şi pânda, suficiente cunoştinţe de etologiavânatului şi, în plus, cunoaşterea perfectă a terenului. De un real folos sunt, încazul practicării unei astfel de metode, potecile (cărările) de vânătoare, ca dealtfel şi zăpada proaspăt căzută şi moale. Metoda dă bune rezultate la vânareaspeciilor de cervide, caprei negre, muflonului şi cocoşului de munte, dar şi lamistreţ în cazul deja exemplificat, la ursul ieşit la stoină ş.a.m.d.237