Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

La noi este din ce în ce mai rar şi doar în trecere întâlnit. Cândva acuibărit în România. În ultimii ani, specia nu a mai fost semnalată la noi înţară.Manifestă preferinţă pentru terenurile deschise de stepă, de laMediterană până în Ucraina.2.4.28. Sitarul de mal (Limosa limosa L.)Se poate confunda uşor, mai ales în zbor, cu alte specii ocrotite de lege,cum ar fi sitarul de mal nordic, sitarul de nămol, culicii şi fugacii. Serecunoaşte însă după cioc, care este foarte asemănător cu cel al sitarului depădure.Este o pasăre de pasaj rară pe continent şi foarte rar întâlnită, caoaspete de vară, în Delta Dunării. Trece prin România în stoluri mici. Pareagitat permanent şi relativ zgomotos, având zborul rapid şi energic.Iarna, penajul dorsal este parţial negru, parţial brăzdat cu dungi roşcateruginii. Pe piept şi gât este cenuşiu-roşcat, iar pe abdomen alb. Coada esteneagră. Capul este roşcat-ruginiu, cu dungi longitudinale, fine şi negre. Aripilesunt maronii-cenuşii, cu dungi longitudinale închise la culoare. Ciocul esteroz-portocaliu la bază şi mai închis la culoare spre vârf. Picioarele sunt albe(planşa 42).În zbor este uşor vizibilă culoarea neagră a cozii şi a vârfurilor aripilorşi o bandă albă transversală peste aripă.2.4.29. Becaţina mare (Gallinago media Loth)Altă denumire: Dublă.Recunoaştere: Vine şi pleacă aproximativ o dată cu celelalte becaţine,dar în efective mult mai reduse decât becaţina comună. Este mai mare decâtaceasta şi zboară în linie dreaptă, fără să ţipe. Când zboară, sunt vizibile,relativ uşor, cele trei pene albe care mărginesc coada de o parte şi de cealaltă.Are 16 rectrice, ceea ce constituie criteriu clar de diferenţiere decelelalte becaţine.Coada, precum şi ciocul ceva mai scurt decât la becaţina comună, ţinutmai puţin înclinat, sunt elemente de diferenţiere a acesteia de becaţina155