Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

Obiceiuri: Coboară la altitudini mai mici, când este forţată de timpulrău. În afara perioadei reproductive se pot observa grupuri mari, de la 10 la 80de exemplare, reunite împreună.Vânare: Vânătoarea la potârnichea alpină este considerată o adevăratăprovocare, datorită condiţiilor grele pe care le întâmpină vânătorii în căutareapăsării, chiar şi la începutul toamnei.2.5.13. Potârnichea scoţiană (Lagopus scoticus L.)O întâlnim în Marea Britanie şi în Irlanda, sub forma a două subspeciifoarte apropiate şi greu de diferenţiat în teren. Se susţine părerea că subspeciairlandeză este uşor mai gălbuie decât cea engleză.Ambele subspecii trăiesc în ţinuturi muntoase cu vegetaţie arbustivămăruntă.Descriere: Se aseamănă cu cele două potârnichi descrise anterior, detundră şi alpină, dar îşi păstrează coloraţia brun-roşcată, cu aripi brune-închis,tot timpul anului. Coloraţia femelei este întotdeauna mai deschisă decât amasculului, iar mărimea acesteia este uşor mai redusă. Ambele sexe seîncadrează însă între 650 şi 700 g. Coloraţia de iarnă a ambelor sexe esteasemănătoare celei de vară, dar prezintă totuşi nuanţe mai vii.Penajul închis şi pătat îi permite o bună camuflare în vegetaţia din jurşi disimularea faţă de prădători. De asemenea, îi asigură o bună protecţie iarna,prin fulgi care îi acoperă nările, picioarele şi degetele.Atât masculul cât şi femela prezintă corunculi roşii deasupra ochilor,la mascul fiind mai accentuaţi decât la femelă (planşa 57).Biotop: Trăieşte în ţinuturi cu arbuşti, situate la altitudini de 300-600m. Este fidelă locului. Totuşi iarna, unele exemplare părăsesc locurile debaştină şi se apropie de culturile agricole din zonele limitrofe.Hrana: Constă în frunzuliţe, muguri, mlădiţe, ierburi, fructe şi seminţe,precum şi nevertebrate. Consumă pietricele pentru digestie.Reproducere: Primăvara, masculul ocupă un teritoriu relativ restrâns,unde execută un joc nupţial asemănător potârnichii de tundră.176