Manual Vanator - 2009.pdf - AGVPS

10 minute, în cazul loviturilor bune, ca de exemplu în cutia toracică. În cazullovirii uşoare a plămânului, în cazul lovirii ficatului sau a arterelor gâtului,urmărirea nu poate începe mai devreme de o oră.Având în vedere că vânatul mare rănit poate deveni agresiv (urs,mistreţ, dar şi cerb uneori) şi faptul că ursul şi mistreţul îşi păzesc, de regulă,urma, căutarea trebuie făcută cu ajutorul unui câine sau de două persoane cuexperienţă. În cazul vânatului rănit uşor este indicat să fie aşezaţi şi alţivânători în faţă, pe direcţia pe care se deplasează vânatul, pentru a-l interceptaşi a-i da lovitura de graţie, în eventualitatea în care se ridică şi pleacă.Despre această tehnică a urmăririi vânatului mare rănit, cu sau fărăcâine, se poate scrie mult. Sunt însă câteva marcaje recomandate a fi folosite(planşa 81) şi câteva reguli obligatoriu de respectat:urmărirea trebuie începută după o aşteptare suficientă şi trebuiefăcută metodic, fără grabă; altfel focul de graţie se va da, dacă se va mai puteada, mult mai târziu;niciodată nu se va călca pe urmele vânatului rănit, pentru a nu leşterge sau a le încurca;niciodată nu se va pleca de la ultima urmă lăsată de vânatul marerănit, în cazul în care următoarele se pierd, fără a o marca; întotdeauna se vareveni la această ultima urmă marcată pentru a descifra următoarele urme,deoarece căutarea lor pe o direcţie presupusă de deplasare conduce, de obicei,la eşecuri;deplasarea se va face în cea mai perfectă linişte; altfel există risculde a ridica vânatul rănit înainte de a-l vedea şi a avea posibilitatea de tir;prospectarea terenului cu auzul şi cu privirea cât mai departe peurmă, dar şi împrejur, poate fi salvatoare în cazul vânatului agresiv;ocolirea desişurilor fără vizibilitate şi încercuirea acestora pentru aredescoperi urma poate fi, de asemenea, salvatoare pentru vânător.Folosirea câinelui, chiar mai puţin dresat, întâi în lesă, apoi liber,constituie o şansă în plus pentru vânător.Regula de etică vânătorească care obligă vânătorul la găsirea cât mairapidă a vânatului rănit, pentru a-i da lovitura de graţie şi a-i curma astfelchinurile, trebuie aplicată cu precauţie în cazul vânatului mare. Altfel, apare risculde a i se da mult mai târziu această lovitură, dacă i se va mai putea da după ce s-aridicat o dată şi s-a mutat mult mai departe ori în locuri mai greu de surprins.287