Managementul Strategic al Fabricatiei Mecanice TAF MTP IMFM

În figura 6.1 activităţile primare sunt reprezentate „înlănţuit" de la stânga la
dreapta, cuprinzând crearea efectivă a produsului sau serviciului, transferarea
acestuia către consumator, precum şi orice activitate post-vânzare.
Activităţile primare sunt legate de patru categorii de activităţi de susţinere:
i. Aprovizionarea (procesul de achiziţionare a resurselor pentru
activităţile primare);
ii. Dezvoltarea tehnologiei (constă în cercetarea -dezvoltarea, designul
produsului şi îmbunătăţirea tehnicilor şi procedeelor de lucru în
procesul de transformare a materiilor prime în produse finite);
iii. Managementul resurselor umane (totalitatea activităţilor legate
iv.
de recrutarea, antrenarea şi motivarea personalului din organizaţie);
Infrastructura organizaţiei (include structura organizaţională, în
activităţile de planificare, controlul financiar, precum şi elementele de
cultură organizaţională).
Fiecare dintre activităţile primare şi cele de susţinere implică anumite costuri
şi, în acelaşi timp, adaugă valoare produsului. Este foarte important ca
organizaţiile să caute modalităţi de reducere a costurilor, însă acest lucru nu
trebuie realizat făcând rabat de la calitate. De asemenea, este permisă creşterea
costurilor atunci când acestea duc la îmbunătăţirea calităţii produselor şi
serviciilor furnizate clienţilor. După cum a fost menţionat mai înainte, diferenţa
dintre costurile totale şi preţul de vânzare reprezintă marja (profitul).
Legături în cadrul lanţului valoric. Deşi avantajele competitive sunt
rezultatul uneia sau al mai multor sub-activităţi din cadrul activităţilor primare
sau al celor de susţinere, este foarte important ca lanţul valorii să nu fie privit ca
o serie de activităţi independente. Putem spune că lanţul valorii constituie o
serie de activităţi interdependente, legăturile dintre activităţi având o
importanţă deosebită.
Astfel, activităţile efectuate sau deciziile adoptate într-o etapă pot afecta
costurile şi performanţele realizate în altele.
De exemplu, utilizarea unor materii prime mai scumpe şi un control al calităţii
mai ridicat determină creşterea costurilor aferente activităţilor de logistică internă
şi de producţie, însă economiile realizate în costurile aferente activităţilor postvânzare
le pot compensa şi chiar depăşi.
Modul în care activităţile de producţie, logistică internă şi instalare sunt
coordonate poate reprezenta o sursă de avantaj competitiv obţinut prin
intermediul reducerii costurilor sau al produselor diferenţiate (calitate înaltă,
servicii orientate către satisfacerea cerinţelor clienţilor).
De asemenea, există legături şi între activităţile primare şi cele de susţinere.
Astfel, activitatea de proiectare afectează costurile de producţie, politicile de
cumpărare a materiilor prime influenţează costurile de producţie etc.
Lanţul valorii şi avantajul competitiv. M. Porter a studiat modul în care o
organizaţie poate să concureze pe piaţă în aşa fel încât să creeze şi să menţină
un avantaj competitiv faţă de organizaţiile concurente.
Simplificând lucrurile, aceasta va trebui să facă două opţiuni: