Managementul Strategic al Fabricatiei Mecanice TAF MTP IMFM

Cap. 8
SUPORTUL (LOGISTICA) MANAGEMENTULUI AFACERILOR
Conducerea este un proces dificil, mai ales atunci când intervine şi
problema angajaţilor sau a grupurilor de angajaţi. Managerului îi revine
sarcina delicată de a face ca angajaţii să dea tot ce au mai bun în
activitatea lor, deşi nu de puţine ori unii dintre ei au interese opuse
colegilor lor. în domeniile în care activitatea are un ritm intens, momentele
de animozitate apar destul de des. Dacă totuşi colectivul rămâne
unul funcţional, depinde de capacitatea managerului şi a şefilor de
departamente.
În privinţa conducerii s-au acumulat în timp, idei greşite, cum sunt:
1. „A conduce înseamnă a controla"- unii lideri cred că a conduce
presupune neapărat manipularea, obligarea, determinarea angajaţilor la
supunere indiferent prin ce mijloace. însă, liderii care urmează acest
model fie sunt înlăturaţi, fie au pierderi financiare şi organizaţia nu se
dezvoltă.
2. „Liderul înnăscut"- o altă idee este aceea că există un „talent" de
conducător, la fel cu talentul de artist plastic sau de solist de operă.
Totuşi, cercetările arată că de fapt „talentul de a conduce" este obţinut
prin învăţare.
3. Există o „formulă ideală a conducerii". Situaţiile şi afacerile diferă mult
între ele, deci credinţa că există o „reţetă unică" e greşită.
4. „Conducerea este răspunsul" universal în orice situaţie - într-adevăr,
de multe ori un lider capabil poate schimba în bine soarta unui grup,
dar totuşi nu depinde totul de el: mai intervine şi personalitatea
angajaţilor sau factorii exteriori.
În concluzie, „conducerea este un proces reciproc prin care indivizilor li
se permite să influenţeze şi să motiveze pe ceilalţi pentru promovarea
scopurilor individuale şi de grup" (Donelson Forsyth).
8.1 Managementul resurselor materiale şi tehnologice
Administrarea resurselor materiale are două extreme: una în care
managerul general controlează aproape în totalitate modul şi persoanele
către care se împart resursele materiale ale organizaţiei, iar cealaltă este
cea în care managerul nu doreşte să controleze modul de distribuire al
resurselor. Acestea se distribuie prin compartimente specializate, şi
există un director administrativ care se ocupă de această parte a afacerii.
De asemenea, în acest ultim caz angajaţii cunosc regulile şi modul de
distribuire a resurselor şi au o mai mare independenţă în această privinţă.
în legătură cu aceste două extreme, avantajele şi dezavantajele sunt
aceleaşi cu cele prezentate în capitolul anterior, când s-a discutat despre
centralizare/descentralizare. Atunci când managerul are control absolut şi
arbitrar asupra resurselor câştigă siguranţa că ele nu se vor pierde şi vor