Managementul Strategic al Fabricatiei Mecanice TAF MTP IMFM

Este limpede, prin compararea centralizării şi descentralizării, că nici una
dintre ele, privite în sine, nu este bună sau rea. De la caz la caz, pot fi luate în
considerare proporţii optime între centralizare şi descentralizare, în raport cu
specificul fiecărei organizaţii
7.4.2 Motivarea
Din perspectiva conducerii organizaţiei, motivarea semnifică tocmai
stimularea oamenilor (angajaţi cu structuri de personalitate diferite, cu
trebuinţe şi interese diverse) astfel încât aceştia să-şi îndeplinească sarcinile în
mod mulţumitor.
Orice motiv se constituie la graniţa dintre subiectivitatea individuală
(internă) şi lumea obiectivă (externă), este produsul interacţiunii dintre o stare
psihologică internă şi modul de manifestare sau de percepere a activităţii în
exterior.
Cea mai cunoscută clasificare a motivelor este elaborată în funcţie de
raporturile lor cu activitatea la care se referă:
A. Motivaţia extrinsecă e generată de factori sau stimuli exteriori activităţii
(recompense sau sancţiuni) cum ar fi competiţia, dorinţa de câştig sau
de laudă, evitarea mustrării sau a pedepselor etc. Motivaţia se
manifestă subiectiv prin trăiri emoţionale care pot fi atât pozitive
(reacţii de satisfacţie), cât şi negative (reacţii de aversiune). în
consecinţă, motivaţia extrinsecă este fie pozitivă (atunci când se urmăresc
recompensele), fie negativă (atunci când se evită sancţiunile).
B. Motivaţia intrinsecă a muncii, prin care munca nu mai este doar un
mijloc de dobândire a unor beneficii şi devine un scop al existenţei
omului, o valoare care mobilizează potenţialul uman.
Exemple. (A) Factori motivatori extrinseci pozitivi: primele, salariile
suplimentare, bonurile de masă, maşina de serviciu, locuinţa de serviciu,
excursiile plătite de organizaţie, avansările, promovările, transferurile de la
„filială" la „centru" ş.a.
Factori motivatori extrinseci negativi: oprirea unei părţi din salariu,
retrogradarea pe un post inferior ca plată, transferul într-un departament
inferior, transferul într-un grup de lucru mai puţin instruit, atribuirea unor
sarcini valorizate negativ, supraîncărcarea ş.a.
(B) Factori motivatori intrinseci: satisfacţia de a realiza o muncă utilă societăţii,
pasiunea de a desfăşura o anumită activitate, plăcerea de a lucra într-un
colectiv de prieteni sau într-un colectiv de oameni instruiţi, dorinţa de a
învăţa mai mult prin activităţile depuse, mândria de a fi membru al unei
organizaţii renumite ş.a.
Deosebirea dintre cele două tipuri de factori motivatori se regăseşte în
planul efectelor acestora. Astfel, motivatorii extrinseci au efecte cantitative
11