Managementul Strategic al Fabricatiei Mecanice TAF MTP IMFM

instantaneu mecanismul după care s-a desfăşurat. în mare măsură reuşita în
viaţă depinde de formarea capacităţii de a lua hotărâri corecte şi în timp util.
La fel, şi reuşita unei afaceri depinde de capacitatea managerului de a lua decizii
corecte şi la timp. Deci, capacitatea de a lua decizii trebuie educată în mod
conştient, dezvoltată după un model potrivit. Una din căile care pot fi urmate
este cea prezentată aici: faza pre-decizională (diagnoza şi prognoza) pregătesc
terenul pentru ca toţi factorii care intervin în momentul hotărârii (şi principiile,
s-ar putea adăuga), să fie cunoscuţi şi formulaţi clar.
De cele mai multe ori, decizia reprezintă o provocare. De cele mai multe ori,
chiar managerii prudenţi, care au căutat să aibă o viziune strategică sau să-şi
facă o planificare mai strictă a obiectivelor şi conduitei, au surprize în
momentul confruntării cu situaţiile reale. Cu alte cuvinte „socoteala de
acasă" nu se potriveşte cu starea de fapt, ceea ce poate răsturna întreaga
planificare şi perspectivă asupra obiectivelor .
7.3.1 Factorii care influenţează decizia
Există două „probleme ale deciziei", fiind prezente practic în toate
organizaţiile şi în toate situaţiile supuse soluţionării. Este vorba despre problema
cunoştinţelor (informaţiilor) necesare şi despre problema consensului.
a) Sub primul aspect, dificultatea fundamentală provine din nesiguranţă.
Nici un lider nu poate afirma că deţine toate informaţiile necesare luării unei
hotărâri. Cunoştinţele sunt incomplete şi nesigure.
În această situaţie, cel care hotărăşte trebuie să afle simultan răspunsul la
două întrebări:
- prin ce metode se poate decide în condiţii de nesiguranţă?
- cum să se facă faţă consecinţelor negative ale nesiguranţei?
De regulă sunt folosite „probabilităţi subiective", acestea semnificând gradul de
încredere/neîncredere în cunoştinţele deţinute, şansa atribuită cunoştinţelor
de a descrie corect realitatea. Folosirea acestora are efecte bune câtă vreme
se caută totuşi variante alternative de soluţii şi se compară între ele.
b) în strânsă legătură cu problema cunoştinţelor necesare deciziei (a
deciziei în condiţii de certitudine/incertitudine) este problema consensului.
Grupurile din orice organizaţie par a fi caracterizate, în starea lor iniţială şi
în raport cu o decizie dată, mai ales prin dezacord. Obţinerea acordului se
poate face fie pe calea deciziei democratice, fie prin acceptarea delegării
autorităţii către o persoană anume.
Dificultăţile apar din cel puţin două direcţii:
- pe de o parte, acţionează paradoxul participării: mulţi angajaţi evită
participarea la luarea deciziilor, sub pretextul contribuţiei
nesemnificative pe care ar putea să o aibă în raport cu contribuţia
tuturor celorlalţi angajaţi. - deci adeseori participarea la decizie trebuie
stimulată, cointeresată;
6