Managementul Strategic al Fabricatiei Mecanice TAF MTP IMFM

o stare de disconfort (lipsa spaţiului personal şi expunerea permanentă
„în public");
o creşte teama de necunoscut a angajaţilor pe perioada adaptării la
metoda respectivă;
o apariţia unor conflicte, bazate pe rivalităţi şi invidii între
angajaţi, datorate spaţiului şi timpului flexibil de lucru;
o uzura mai rapidă a tehnicilor performante din birourile şi celelalte
spaţii „rezervate" datorită lipsei unei responsabilităţi precise.
Indiferent dacă se adoptă parţial acest sistem de organizare a spaţiului de
lucru sau altul, este bine ca managerul să aibă în vedere permanent
problema în vedere, şi să facă îmbunătăţiri de câte ori are prilejul.
8.2 Managementul resurselor informaţionale
Informaţia este o resursă foarte importantă pentru organizaţie. Secolul XXI
se remarcă pe de o parte printr-o abundenţă de informaţie, şi pe de altă
parte prin perfecţionarea tehnologiilor de transmitere, tratare şi selectare a
informaţiilor. Prin urmare, problemele concrete pe care managerul trebuie
să le rezolve sunt:
o Accesul angajaţilor la informaţiile de care au nevoie ca să-şi
rezolve sarcinile (de exemplu cei care au o activitate „de birou" să aibă
conexiune la Internet). De asemenea, este bine ca angajaţii să aibă orice
alte materiale scrise de care ar avea nevoie pentru a lucra repede şi bine
(în acest fel, se elimină „timpii morţi" de căutarea informaţiilor la alţi
colegi sau întrebările puse şefului direct).
o Dotarea birourilor cu tehnologia de care este nevoie pentru a
recepţiona şi transmite informaţia (de exemplu, calculatoare în
număr suficient, astfel încât să nu existe suprapuneri de doi angajaţi la
un calculator, telefoane, fax ş.a)
o Proiectarea canalelor de comunicare în interiorul organizaţiei
în aşa fel încât timpul pierdut pentru stabilirea legăturilor între
angajaţi să fie cât mai scurt (de exemplu, birourile celor care
colaborează în mod constant să fie alăturate). Pentru organizaţiile de
mărime medie şi mare stabilirea unei reţele Intranet rezolvă multe dintre
problemele de comunicare. De asemenea, este bine ca fiecare angajat să
ştie precis cu ce se ocupă fiecare dintre colegii lui (să ştie cu cine lucrează
atunci când e vorba de sarcini colective) şi cui pune întrebări dacă are
neclarităţi (de obicei, şefului direct).
o Accesul angajaţilor la informaţie într-un sens mai profund:
aspectele din toate profesiile se schimbă în ritm alert, deci este nevoie de
perfecţionare profesională continuă. Managerul trebuie să înţeleagă şi să
creeze condiţii (de exemplu, un orar de lucru modificat sau flexibil)
pentru ca angajaţii să urmeze anumite cursuri de perfecţionare (de
exemplu, cursuri pentru permisul european de conducere a computerului).
O astfel de atitudine va contribui la creşterea eficienţei atât prin faptul că