Managementul Strategic al Fabricatiei Mecanice TAF MTP IMFM

Mai mult, din observaţiile asupra mersului activităţii se pot corecta unele
lucruri din mers, astfel încât rezultatele afacerii să se îmbunătăţească
7.4.1 Organizarea
Organizarea înseamnă (în sens larg) integrarea şi coordonarea tuturor
resurselor (umane, materiale, tehnologice, informaţionale) în vederea
îndeplinirii, în mod eficient, a obiectivelor organizaţiei. Altfel spus, organizarea
constă în stabilirea mijloacelor (instrumente şi strategii de acţiune) pentru
atingerea scopurilor propuse. În sens restrâns, organizarea semnifică procesul
de implementare a deciziei, de transformare a deciziei în acţiune, a comenzii
în execuţie.
Organizarea implică:
1. precizarea tipurilor de activităţi necesare pentru realizarea diferitelor
obiective;
2. gruparea activităţilor într-o succesiune logică de operaţiuni;
3. distribuirea sarcinilor specifice angajaţilor, conform cu calificările şi
competenţa fiecăruia;
4. stabilirea canalelor de comunicare şi a reţelelor de relaţii dintre angajaţi;
stabilirea cadrului de desfăşurare a activităţii, a condiţiilor de muncă.
Principiul de bază al organizării este cel al asigurării desfăşurării activităţii,
ceea ce înseamnă că de primă importanţă sunt activităţile ce trebuie realizate
şi apoi persoanele ce urmează să le îndeplinească. în caz contrar, organizaţia
ar fi total dependentă de oamenii ce o alcătuiesc, ceea ce ar fi total greşit. Nu
trebuie uitat că într-o organizaţie poate exista o mobilitate ridicată a
oamenilor şi că este puţin probabil ca nou-veniţii să se comporte întru totul
asemănător predecesorilor lor.
Structura de autoritate, răspundere şi responsabilitate
O problemă esenţială a organizării constă în stabilirea relaţiilor de
autoritate, putere, răspundere şi responsabilitate.
Autoritatea înseamnă dreptul unui conducător de a lua hotărâri şi de a solicita
subordonaţilor să se supună acestora în vederea realizării scopurilor
organizaţiei. Reversul funcţional a autorităţii formale este legitimitatea,
aceasta semnificând măsura (variabilă) în care o persoană (un grup) acceptă să
fie condusă şi influenţată comportamental prin decizii luate de către
conducător.
Puterea reprezintă capacitatea unui conducător de a controla şi influenţa
comportamentul altora fără consimţământul acestora. Puterea se poate deci
lipsi de consimţământul subordonaţilor, impunându-se prin diverse mijloace
coercitive, prin utilizarea strictă a recompenselor şi sancţiunilor. în acest caz,
consecinţele pot fi negative, eficienţa este în descreştere, iar angajaţii pot
dezvolta, în compensaţie, strategii de „sabotare" a conducătorului.
9