GRAŢIELA BENGA TRAVERSAREA CERCULUI Centralitate ...

Textele în care evoluţia epică este provocată de
scenariul-motiv al labirintului spaţio-temporal anunţă o
estompare a graniţelor sinuoase în favoarea forme-lor
extrasenzoriale. Din acest punct de vedere (şi lăsând la o
parte datarea nuvelelor luate în consideraţie), textul-liant ar
putea fi Tinereţe fără de tinereţe, în care Dominic Matei
suprimă hotarele timpului istoric înainte-curgător, dar – ca
un efect inevitabil – se fluentizează şi spaţiul, într-o
mixtură care se sustrage înţelegerii canonice. Procesul de
rejuvenescenţă cauzează o spirală a cronosului şi, implicit,
o interferenţă a spaţiilor geometrizate potrivit unor reguli
bizare; vechii prieteni ai lui Dominic Matei presupun, după
revedere, că acesta stătuse internat într-un spital, când
cititorul aflase despre periplul european al personajului.
Suprapuse, spaţiile se îngemănează într-o grafică lipsită de
intruziunile arbitrarului; totul pare condiţionat de un traseu
prestabilit, care vizează saltul ontologic. Raportul dintre
labirintul spaţial şi cel temporal este inversat, în
comparaţie cu acela din primele nuvele citate: Gavrilescu
şi Dayan intraseră într-un spaţiu labirintic, în care au
suportat şi mişcarea haotică a timpului, în timp ce Dominic
Matei sfidează prima oară coordonata temporală, care va
induce şi interferenţa spaţiilor. Faţă de labirintul oglinzilor
şi paravanelor în care rătăceşte Gavrilescu sau de cel
citadin traversat de Dayan, labirintul spaţial al lui Dominic
Matei este rezultanta geometrică a spiralei temporale şi,
de aceea, îşi pierde materialitatea carcerală; nici nu este
perceput de protagonistul întâmplărilor, ci de receptorul
povestirii lui. Ca atare, configurează un labirint al
formelor imaginate, o proiecţie deformată, trecută prin
lentila unui imaginar nestratificat şi cu justificări eronate.
Materialitatea labirintului se volatilizează, aşadar, prin
forme şi structuri convergente în imaginar, până când
bruştele schimbări de direcţie se topesc cu totul într-o
configuraţie deplin aerată: un labirint al rupturilor
136